4 definiții pentru otânjit otânjire

OTÂNJÍ, otânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lovi tare pe cineva; a bate. – Et. nec.

OTÂNJÍ vb. v. snopi, stâlci.

A OTÂNJÍ ~ésc tranz. pop. A lovi tare (cu un băț, cu o despicătură etc.). /Orig. nec.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

otânjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. otânjésc, imperf. 3 sg. otânjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. otânjeáscă

Intrare: otânjit
otânjit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otânjit
  • otânjitul
  • otânjitu‑
  • otânji
  • otânjita
plural
  • otânjiți
  • otânjiții
  • otânjite
  • otânjitele
genitiv-dativ singular
  • otânjit
  • otânjitului
  • otânjite
  • otânjitei
plural
  • otânjiți
  • otânjiților
  • otânjite
  • otânjitelor
vocativ singular
plural
otânjire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otânjire
  • otânjirea
plural
  • otânjiri
  • otânjirile
genitiv-dativ singular
  • otânjiri
  • otânjirii
plural
  • otânjiri
  • otânjirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)