4 definiții pentru otânjit otânjire

OTÂNJÍ, otânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lovi tare pe cineva; a bate. – Et. nec.

otânjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. otânjésc, imperf. 3 sg. otânjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. otânjeáscă

OTÂNJÍ vb. v. snopi, stâlci.

A OTÂNJÍ ~ésc tranz. pop. A lovi tare (cu un băț, cu o despicătură etc.). /Orig. nec.

Intrare: otânjit
otânjit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular otânjit otânjitul otânji otânjita
plural otânjiți otânjiții otânjite otânjitele
genitiv-dativ singular otânjit otânjitului otânjite otânjitei
plural otânjiți otânjiților otânjite otânjitelor
vocativ singular
plural
otânjire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular otânjire otânjirea
plural otânjiri otânjirile
genitiv-dativ singular otânjiri otânjirii
plural otânjiri otânjirilor
vocativ singular
plural