9 definiții pentru ostracod ostracodă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSTRACÓD, ostracode, s. n. (La pl.) Ordin de crustacee inferioare mici, cu corpul nesegmentat, adăpostit într-o cochilie bivalvă; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. ostracodes.

ostracod sn [At: SIMIONESCU, F. R. 24 / Pl: ~e / E: fr ostracodes] 1 (Lpl) Ordin de crustacee inferioare, de talie mică, având corpul nesegmentat, adăpostit într-o cochilie bivalvă. 2 (Șls) Exemplar din acest ordin.

OSTRACÓD, ostracode, s. n. (La pl.) Ordin de crustacee inferioare mici, cu corpul nesegmentat, adăpostit într-o cochilie bivalvă; (la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. ostracodes.

OSTRACÓDE s.n.pl. Ordin de crustacee inferioare cu corpul nesegmentat și cochilie bivalvă; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. ostracod s.m. / < fr. ostracodes, cf. gr. ostrakon – cochilie].

OSTRACÓDE s. n. pl. subclasă de crustacee mici, cu corpul nesegmentat și cu cochilie bivalvă. (< fr. ostracodes)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ostracód s. n., pl. ostracóde

ostracód s. n., pl. ostracóde

ostracód s. m., pl. ostracozi. – v. ostracodă.

ostracódă s. f., pl. ostracode

Intrare: ostracod
ostracod1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostracod
  • ostracodul
  • ostracodu‑
plural
  • ostracode
  • ostracodele
genitiv-dativ singular
  • ostracod
  • ostracodului
plural
  • ostracode
  • ostracodelor
vocativ singular
plural
ostracod2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostracod
  • ostracodul
  • ostracodu‑
plural
  • ostracozi
  • ostracozii
genitiv-dativ singular
  • ostracod
  • ostracodului
plural
  • ostracozi
  • ostracozilor
vocativ singular
plural
ostracodă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostraco
  • ostracoda
plural
  • ostracode
  • ostracodele
genitiv-dativ singular
  • ostracode
  • ostracodei
plural
  • ostracode
  • ostracodelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ostracod ostracodă

  • 1. (la) plural Ordin de crustacee inferioare mici, cu corpul nesegmentat, adăpostit într-o cochilie bivalvă.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. (la) singular Animal care face parte din acest ordin.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: