O definiție pentru ostoiere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OSTOIA vb. I v. ostoi.
Intrare: ostoiere
ostoiere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ostoi, ostoiescverb
învechit popular
Lista completă de definiții se află pe fila - 1. A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Chirilă Păun pică tocmai cînd Florica aprindea lampa, abia puțin după ce se ostoise discuția. REBREANU, R. I 280. DLRLC
- Femeia îl ostoia, tîrîndu-l de mînă. REBREANU, R. I 177. DLRLC
- Noi trîndavi nu sîntem, și nici cele guri n-avem de ostoit. VLAHUȚĂ, CL. 64. DLRLC
-
- comentariu Prezent indicativ și: ostoi. DLRLC
etimologie:
- ustojati DEX '09 DEX '98