13 definiții pentru ostaș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSTÁȘ, ostași, s. m. Persoană care servește în armată, care face serviciul militar; oștean, soldat; militar. ♦ Fig. Militant, luptător (pentru o cauză). – Oaste + suf. -aș.

OSTÁȘ, ostași, s. m. Persoană care servește în armată, care face serviciul militar; oștean, soldat; militar. ♦ Fig. Militant, luptător (pentru o cauză). – Oaste + suf. -aș.

ostaș sm [At: HERODOT (1645), 250 / Pl: ~i / E: oaste + -aș] 1 Persoană care face serviciul militar Si: (înv) oștean. 2 Militar, indiferent de grad. 3 (Înv; îs) ~ cu leafă Mercenar. 4 (Înv; îs) ~ de scuteală Militar care slujea în schimbul unei scutiri de dări. 5 (Fig) Militant.

OSTÁȘ, ostași, s. m. Persoană care servește în armată, care face serviciul militar (v. oștean, soldat); p. ext. militar (indiferent de grad). Pornește spre casă, urmat de cîțiva ostași, CREANGĂ, P. 84. Nu zîmbea nici la... poveștile bătrîne și glumețe ale ostașilor înălbiți în bătălie. EMINESCU, N. 3. Dragii mei, ostașii mei, Puișori viteji de zmei. ALECSANDRI, P. P. 21. ◊ (Învechit) Ostaș cu leafă = mercenar. Ostaș de scuteală = soldat care slujea în schimbul unei scutiri de dări. Puterea armată a Moldovei, ca și a Țării Romînești, se osebea în ostași cu leafă (armată) și ostași de scuteală. BĂLCESCU, O. I 117. ♦ Fig. Militant, luptător. Cu mii de mii sporesc și vor spori Ostașii păcii, forțele, speranța. BENIUC, S. 70. [Ibrăileanu] a fost ostaș al unui ideal. SADOVEANU, E. 176.

OSTÁȘ ~i m. 1) Persoană care face serviciul militar sau face parte din cadrul armatei; soldat; militar. 2) fig. Luptător activ pentru o cauză; militant; combatant. /oaste + suf. ~aș

ostáș m. (d. oaste). Rar azĭ. Oștean, soldat, militar. – Fem. vechĭ ostășoaĭe [pl. tot așa], nevastă de soldat.

feméie-ostáș s. f. Femeie care luptă ca ostaș ◊ „«Femeia-ostaș».” Gaz. lit. 20 IX 62 p. 8 (din femeie + ostaș; cf. fr. femme-soldat; DMN, DMC 1968)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSTÁȘ s. militar, oștean, soldat, (Transilv.) cătană, (în unele colinde) stratiot, (înv.) săgar, voinic.

OSTAȘ s. militar, oștean, soldat, (Transilv.) cătană, (în unele colinde) stratiot, (înv.) săgar, voinic.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OSTAȘ. Subst. Ostaș, oștean (înv. și pop.), soldat, soldățel (dim.), soldățoi (augm., peior.), militar, milităroi (augm., depr.), cătană (reg.), cătâniță (dim., reg.), cătănioară (reg.), luptător, luptaș (rar), scutier (înv.), sprintenaș (înv. și arh.), hărțaș (înv.), voinic (înv.), stratiot (înv.), pandur. Recrut, răcan (depr.), leat (fam.). Ostaș de curte, curtean (înv.), viteaz (înv. și arh.); mameluc; scutelnic (înv.), scutelnicel (dim.), paie (înv.); manaf (turcism înv.), nefer (înv.). Mercenar, lefegiu (înv. și arh.), levent (înv.), joimir (înv.), tufecciu (turcism înv.), arnăut, arnăuțel (dim., pop.), lanschenet. Voluntar, volintir (înv.), volintiraș (dim., înv), volintiroi (augm., înv.), bașbuzuc (înv.). Țintaș, ochitor, trăgător, trăgaci, lunetist, tiralior; pușcaș, carabinier (înv.), archebuzier, mușchetar, mitralior. Infanterist, pedestraș (înv. și pop.), pedestru (înv.), pifan (fam. și ir.), pihotaș (înv. și reg.), odivoi (înv.), dorobanț (înv.), glotaș (înv.), curcan (fig.), căciular (înv.), ferentar (înv.), grenadier, tălpaș (înv.), vînător de munte; culoglu (înv.), ienicer, honved (înv.), streliț (înv.). Cavalerist, călăraș (înv.), călăreț (înv.), cazac (înv.), beșliu (înv.), verzișor, ulan, cuirasier, deliu (înv.), dragon (înv.), drăgan (înv.), panțir (înv.), saragea (înv.), spahiu (înv.), husar (înv.). Artilerist, tunar, pușcar (înv.), topciu (înv.). Tanchist. Pionier. Grănicer. Vînător (înv.), bersalier. Jandarm, jadarnic (înv.). Aviator, pilot. Marinar, matroz, clasiar, levent (înv.), epibat (ant.). Arcaș, sagitar (rar), săgetar (înv.), săgetaș (înv.), săgetător, arbaletier. Sulițaș (înv.), sulițar (înv.), lăncier (înv.), fustaș (înv.); halebardier, trabant (germanism înv.). Furier. Pahonț (pop.). Stegar, portdrapel. Toboșar gornist, trîmbițaș. Ostășime (rar), soldățime, cătănime (reg.). Pandurime. Ienicerime. Arnăuțime. Pedestrime, dorobănțime (înv.). Cavalerie, cavalerime (înv.). Serviciu militar, soldăție (rar), ostășie (înv.), cătănie (reg.), moscălie (înv.). Adj. Ostășesc, oștenesc (înv.), soldățesc, milităresc, cătănesc (reg.), panduresc. Arnăuțesc; ieniceresc; volintiresc (înv.); dorobănțesc (înv.); grăniceresc. Vb. A fi ostaș, a fi soldat, a(-și) face serviciul militar, a face armata, a satisface serviciul (stagiul) militar, a fi la oaste, a sluji în oaste, a ostăși (înv.), a cătăni (reg.), a voinici (înv. și arh.). A se înrola, a se încorpora, a se înregimenta. Adv. Ostășește, militărește, soldățește, cătănește (reg.). Arnăuțește. În (la) cătane. V. armată, grade militare, război, steag.

Intrare: ostaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostaș
  • ostașul
  • ostașu‑
plural
  • ostași
  • ostașii
genitiv-dativ singular
  • ostaș
  • ostașului
plural
  • ostași
  • ostașilor
vocativ singular
  • ostașule
  • ostașe
plural
  • ostașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ostaș, ostașisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care servește în armată, care face serviciul militar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pornește spre casă, urmat de cîțiva ostași, CREANGĂ, P. 84. DLRLC
    • format_quote Nu zîmbea nici la... poveștile bătrîne și glumețe ale ostașilor înălbiți în bătălie. EMINESCU, N. 3. DLRLC
    • format_quote Dragii mei, ostașii mei, Puișori viteji de zmei. ALECSANDRI, P. P. 21. DLRLC
    • 1.1. învechit Ostaș cu leafă = mercenar. DLRLC
      sinonime: mercenar
    • 1.2. învechit Ostaș de scuteală = soldat care slujea în schimbul unei scutiri de dări. DLRLC
      • format_quote Puterea armată a Moldovei, ca și a Țării Romînești, se osebea în ostași cu leafă (armată) și ostași de scuteală. BĂLCESCU, O. I 117. DLRLC
    • 1.3. figurat Militant, luptător (pentru o cauză). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cu mii de mii sporesc și vor spori Ostașii păcii, forțele, speranța. BENIUC, S. 70. DLRLC
      • format_quote [Ibrăileanu] a fost ostaș al unui ideal. SADOVEANU, E. 176. DLRLC
etimologie:
  • Oaste + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.