17 definiții pentru osândi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSÂNDÍ, osândesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A condamna, a pedepsi (printr-o sentință judecătorească); a pronunța o sentință de condamnare (împotriva cuiva). ♦ P. ext. A dezaproba, a înfiera, a critica, a judeca. 2. A sili, a obliga; a forța, a constrânge. – Din sl. osonditi.

OSÂNDÍ, osândesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A condamna, a pedepsi (printr-o sentință judecătorească); a pronunța o sentință de condamnare (împotriva cuiva). ♦ P. ext. A dezaproba, a înfiera, a critica, a judeca. 2. A sili, a obliga; a forța, a constrânge. – Din sl. osonditi.

osândi [At: PSALT. HUR. 80v/19 / V: (înv) osin~, (înv; nob) osun~ / Pzi: ~desc / E: slv осѧдити] 1-2 vt A condamna (printr-o sentință judecătorească). 3 vt (Pex) A-și manifesta dezaprobarea față de cineva sau ceva Si: a condamna, a critica, a judeca. 4 vt A obliga pe cineva să facă ceva care presupune efort. 5-6 vtr (Îrg) A (se) chinui.

A OSÂNDÍ ~ésc tranz. pop. 1) (persoane vinovate) A pedepsi printr-o hotărâre judecătorească; a supune unei osânde; a condamna. 2) (fapte, spuse reprobabile) A condamna în mod public; a stigmatiza; a blama; a înfiera. 3) (persoane) A face să se osândească. /<sl. osonditi

A SE OSÂNDÍ mă ~ésc intranz. pop. A îndeplini o muncă istovitoare. /<sl. osonditi

OSÎNDÍ, osîndesc, vb. IV. 1. Tranz. A condamna, a pedepsi (printr-o sentință judecătorească), a pronunța sentință de condamnare (împotriva cuiva). Se va căi cît va trăi el, pentru că a osîndit pe un om drept. ISPIRESCU, E. 367. Ieremia, nesocotind și legile războiului... și legile omenirii, osîndi pe toți prinșii la moarte. BĂLCESCU, O. I 344. ♦ (Glumeț) Cine a fost osîndit a studia limba elenă știe cită bătaie de cap a suferit. ALECSANDRI, S. 54. ◊ Refl. Singur eu m-am osîndit! DAVILA, V. V. 44. ◊ Refl. pas. S-a osîndit acela ce a furat un ou. BOLINTINEANU, O. 148. ◊ Fig. A judeca, a condamna. Tînguiește-mă, doamna mea, și nu mă osîndi. NEGRUZZI, S. 47. Vom fi osîndiți, nu după greutatea luptei și a vremii de atuncea, ci după patima partizilor. RUSSO, S. 34. ◊ Absol. Ești un copil și lesne crezător!... și osîndești, fără a te gîndi îndestul. BOLINTINEANU, O. 340. 2. Tranz. A sili, a constrînge; a obliga. Sînt osîndiți să se mărginească la lucruri mărunte. ANGHEL, PR. 170. Cei tari... conspiră Contra celor ce dînșii la lucru-i osîndiră Și le subjugă munca vieții lor întregi. EMINESCU, O. I 56. Mă văd deodată osindită a zice adio la mulțămirile ce-mi făgăduia! ALECSANDRI, T. I 279. 3. Refl. (Regional) A se chinui. N-am ascultat sfaturile tatălui meu, de aceea sînt silit a mă osîndi pînă voi avea zile. RETEGANUL, F. V 80.

osîndésc v. tr. (vsl. osonditi, a condamna, d. sonditi, a judeca; sîrb. osuditi, rus. osuditĭ. V. răsăjduĭesc). Condamn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

osândi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osândesc, 3 sg. osândește, imperf. 1 osândeam; conj. prez. 1 sg. să osândesc, 3 să osândească

osândi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osândesc, imperf. 3 sg. osândea; conj. prez. 3 osândească

osândí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osândésc, imperf. 3 sg. osândeá; conj. prez. 3 sg. și pl. osândeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSÂNDÍ vb. v. blama, condamna, constrânge, dezaproba, forța, înfiera, obliga, proscrie, reproba, respinge, sili, stigmatiza.

OSÎNDI vb. (JUR.) a condamna, a pedepsi, (înv. și reg.) a judeca, (înv.) a bintătui, a certa, a hotărî, a oblici. (L-a ~ la doi ani închisoare pentru furt.)

osîndi vb. v. BLAMA. CONDAMNA. CONSTRÎNGE. DEZAPROBA. FORȚA. ÎNFIERA. OBLIGA. PROSCRIE. REPROBA. RESPINGE. SILI. STIGMATIZA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

osîndí (osândésc, osândít), vb. – A condamna, a pedepsi. Sl. osęditi, osęždą (Miklosich, Slaw. Elem., 59; Cihac, II, 231; Byhan 231). – Der. osîndă, s. f. (pedeapsă, condamnare); osîndit, s. m. (condamnat).

Intrare: osândi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • osândi
  • osândire
  • osândit
  • osânditu‑
  • osândind
  • osândindu‑
singular plural
  • osândește
  • osândiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • osândesc
(să)
  • osândesc
  • osândeam
  • osândii
  • osândisem
a II-a (tu)
  • osândești
(să)
  • osândești
  • osândeai
  • osândiși
  • osândiseși
a III-a (el, ea)
  • osândește
(să)
  • osândească
  • osândea
  • osândi
  • osândise
plural I (noi)
  • osândim
(să)
  • osândim
  • osândeam
  • osândirăm
  • osândiserăm
  • osândisem
a II-a (voi)
  • osândiți
(să)
  • osândiți
  • osândeați
  • osândirăți
  • osândiserăți
  • osândiseți
a III-a (ei, ele)
  • osândesc
(să)
  • osândească
  • osândeau
  • osândi
  • osândiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

osândi, osândescverb

popular
  • 1. A condamna, a pedepsi (printr-o sentință judecătorească); a pronunța o sentință de condamnare (împotriva cuiva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se va căi cît va trăi el, pentru că a osîndit pe un om drept. ISPIRESCU, E. 367. DLRLC
    • format_quote Ieremia, nesocotind și legile războiului... și legile omenirii, osîndi pe toți prinșii la moarte. BĂLCESCU, O. I 344. DLRLC
    • format_quote glumeț Cine a fost osîndit a studia limba elenă știe cîtă bătaie de cap a suferit. ALECSANDRI, S. 54. DLRLC
    • format_quote reflexiv Singur eu m-am osîndit! DAVILA, V. V. 44. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv S-a osîndit acela ce a furat un ou. BOLINTINEANU, O. 148. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Critica, dezaproba, judeca, înfiera. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tînguiește-mă, doamna mea, și nu mă osîndi. NEGRUZZI, S. 47. DLRLC
      • format_quote Vom fi osîndiți, nu după greutatea luptei și a vremii de atuncea, ci după patima partizilor. RUSSO, S. 34. DLRLC
      • format_quote (și) absolut Ești un copil și lesne crezător!... și osîndești, fără a te gîndi îndestul. BOLINTINEANU, O. 340. DLRLC
  • 2. Constrânge, forța, obliga, sili. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sînt osîndiți să se mărginească la lucruri mărunte. ANGHEL, PR. 170. DLRLC
    • format_quote Cei tari... conspiră Contra celor ce dînșii la lucru-i osîndiră Și le subjugă munca vieții lor întregi. EMINESCU, O. I 56. DLRLC
    • format_quote Mă văd deodată osîndită a zice adio la mulțămirile ce-mi făgăduia! ALECSANDRI, T. I 279. DLRLC
  • 3. reflexiv regional A se chinui. DLRLC
    sinonime: chinui
    • format_quote N-am ascultat sfaturile tatălui meu, de aceea sînt silit a mă osîndi pînă voi avea zile. RETEGANUL, F. V 80. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.