13 definiții pentru osândă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSẤNDĂ, osânde, s. f. (Pop.) 1. Condamnare, pedeapsă la care este supus cineva (de către organele judiciare). ◊ Expr. A-și face osânda = a executa pedeapsa la care este condamnat. (Reg.) A-și face osânda cu cineva = a se purta rău, fără milă; a chinui, a tortura pe cineva. 2. Fig. Blestem; pacoste, năpastă, nenorocire, urgie. – Din osândi (derivat regresiv).

OSẤNDĂ, osânde, s. f. (Pop.) 1. Condamnare, pedeapsă la care este supus cineva (de către organele judiciare). ◊ Expr. A-și face osânda = a executa pedeapsa la care este condamnat. (Reg.) A-și face osânda cu cineva = a se purta rău, fără milă; a chinui, a tortura pe cineva. 2. Fig. Blestem; pacoste, năpastă, nenorocire, urgie. – Din osândi (derivat regresiv).

osândă sf [At: COD. VOR. 96/11 / V: (înv) osin~ (înv; nob) osând[1] / Pl: ~de / E: pvb osândi] (Înv) 1 Condamnare la care e supus cineva (de către organele judiciare). 2-3 (Îljv) Fără (de) ~ (Care este) nevinovat. 4 (Îe) A face (cuiva pre) (sau a scrie pe cineva în ~) ~ A pedepsi. 5 (Îe) A-și face ~da A executa pedeapsa la care este condamnat. 6 (Îe) A-și face ~ cu cineva A chinui. 7 (Reg) Reprobare a faptelor cuiva Si: blamare, condamnare. 8 (Îla) De ~ Condamnabil. 9 Blestem. 10 Nenorocire. corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: ~osând LauraGellner

OSÂNDĂ ~e f. pop. 1) Pedeapsă aplicată unei persoane prin hotărâre judecătorească; condamnare. ◊ A-și face ~a cu cineva a se chinui cu cineva. 2) Ceea ce provoacă neplăceri; blestem; nenorocire; năpastă; pacoste. /v. a (se) osândi

osândă f. rezultatul osândirii, pedeapsă: și-a primit osânda. [Slav. OSÕDŬ].

OSÎ́NDĂ, osînde, s. f. (Popular) 1. Condamnare, pedeapsă la care e supus cineva (de către organele judiciare). Afară, la magazii, rămîneau ocnașii, care mai aveau puțini ani de osîndă, cei neprimejdioși. SADOVEANU, O. VI 274. Cînd v-o prinde, v-o lega, La-mpărat că v-o ducea, Să vă luați osînda. PĂSCULESCU, L. P. 272. ◊ Expr. A-și face osînda = a executa pedeapsa la care e condamnat. A-și face osînda cu cineva = a-și face păcate cu cineva; a se purta rău, fără milă cu cineva, a maltrata. Mă rog, scoate-mă și nu-ți mai face atîta osîndă cu mine. CREANGĂ, P. 33. 2. Fig. Blestem, pacoste, năpastă, nenorocire, urgie. Aceeași cauză făcea ca viața să fie pentru unii bună și pentru cei mai mulți o osîndă. PAS, Z. I 317. Dar de-i Rada cît de blîndă, Ea de mică-a fost osîndă Pentru sat. COȘBUC, P. I 98. După ce-amar muncirăți mizeri viața toată, Ați mai purta osînda ca vita de la plug? EMINESCU, O. I 59.

osî́ndă f., pl. e (vsl. osondŭ, sîrb. osuda). 1. Osîndire, condamnare. A-țĭ lua osînda, a primi pedeapsa, a suferi lovitura, a se hotărî cu tine. A-țĭ fi împlinit serviciu (de mulțĭ anĭ). 2. Pedeapsă divină. 3. Olt. Ĭazmă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

osândă (pedeapsă) (pop.) s. f., g.-d. art. osândei; pl. osânde

osândă (pop.) s. f., g.-d. art. osândei; pl. osânde

osândă s. f., g.-d. art. osândei; pl. osânde

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSÎNDĂ s. (JUR.) condamnare, pedeapsă, (livr.) penitență, (înv. și reg.) lege, ștraf, (reg.) pedepsie, (înv.) certare, judecată, pilduire. (Și-a ispășit ~.)

Intrare: osândă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osândă
  • osânda
plural
  • osânde
  • osândele
genitiv-dativ singular
  • osânde
  • osândei
plural
  • osânde
  • osândelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

osândă, osândesubstantiv feminin

popular
  • 1. Condamnare, pedeapsă la care este supus cineva (de către organele judiciare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Afară, la magazii, rămîneau ocnașii, care mai aveau puțini ani de osîndă, cei neprimejdioși. SADOVEANU, O. VI 274. DLRLC
    • format_quote Cînd v-o prinde, v-o lega, La-mpărat că v-o ducea, Să vă luați osînda. PĂSCULESCU, L. P. 272. DLRLC
    • chat_bubble A-și face osânda = a executa pedeapsa la care este condamnat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble regional A-și face osânda cu cineva = a se purta rău, fără milă; a chinui, a tortura pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mă rog, scoate-mă și nu-ți mai face atîta osîndă cu mine. CREANGĂ, P. 33. DLRLC
  • 2. figurat Blestem, nenorocire, năpastă, pacoste, urgie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Aceeași cauză făcea ca viața să fie pentru unii bună și pentru cei mai mulți o osîndă. PAS, Z. I 317. DLRLC
    • format_quote Dar de-i Rada cît de blîndă, Ea de mică-a fost osîndă Pentru sat. COȘBUC, P. I 98. DLRLC
    • format_quote După ce-amar muncirăți mizeri viața toată, Ați mai purta osînda ca vita de la plug? EMINESCU, O. I 59. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.