17 definiții pentru ordona (porunci) ordina


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ordona vt [At: (a. 1703) BV I, 453 / V: (înv) ~dina, ~dini[1] / Pzi: (3-5) ordon și (1-2) ~nez / E: fr ordonner, ger ordinieren] 1 A aranja într-o succesiune. 2 A grupa. 3 A da o dispoziție Si: a comanda, a dispune, a porunci. 4 (Înv) A prescrie un medicament, un tratament. 5 (În ritualul bisericii catolice) A hirotonisi. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

ORDONÁ, (1) ordón, (2) ordonez, vb. I. Tranz. 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ (Înv.) A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune în ordine, a grupa într-un anumit fel; a aranja, a orândui. [Var.: (înv.) ordiná vb. I] – Din fr. ordonner.

ORDONÁ, (1) ordón, (2) ordonez, vb. I. Tranz. 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ (Înv.) A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune în ordine, a aranja, a rândui, a grupa anumite lucruri. [Var.: (înv.) ordiná vb. I] – Din fr. ordonner.

ORDONÁ, (1) ordón, (2) ordonez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) 1. A da ordin, a porunci, a comanda. Chibrit! Ordonă laconic sergentul șef de post. C. PETRESCU, Î. II 171. Arată-te, apari!... O voiesc, o cer, ordon. MACEDONSKI, O. I 275. 2. A pune în ordine, a rîndui, a aranja, a grupa. – Variantă: (1, învechit) ordiná (NEGRUZZI, S. I 336) vb. I.

ORDONÁ vb. I. tr. 1. A porunci, a dispune, a comanda. 2. A orândui, a aranja, a rândui. [P.i. ordón și -nez. / < fr. ordonner].

ORDONÁ vb. tr. 1. a da un ordin, a porunci, a dispune, a comanda. 2. a orândui, a aranja, a rândui. ◊ (mat.) a introduce o relație de ordine pentru elementele unei mulțimi. (< fr. ordonner)

A ORDONÁ ordón tranz. 1) (urmat, de obicei, de o propoziție completivă cu conjunctivul) A cere în mod autoritar și oficial printr-un ordin; a impune; a comanda; a dispune; a porunci. 2) A pune într-o anumită ordine; a aranja; a orândui; a clasa; a dispune; a așeza; a rândui. /<fr. ordonner

ordonà v. 1. a dispune, a pune în ordine: a ordona o serbare; 2. a da un ordin: îți ordon de a pleca; 3. a prescrie un remediu: medicul ordonă dieta; 4. a conferi ordinele ecleziastice (la Catolici).

ORDINÁ vb. I v. ordona.

*ordón și -éz, a v. tr. (fr. ordonner, d. lat. ordĭnare.El ordonă; să ordone. V. sub-ordonez). Așez, aranjez, rînduĭesc: îmĭ ordonez hîrtiile. Poruncesc, comand, daŭ ordin: a ordona să se facă. Prescriŭ, ordonanțez un remediŭ unuĭ bolnav: medicu a ordonat să bea lapte. Confer un ordin, sacrez (la catolicĭ): a ordona un preut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ordoná1 (a ~) (a porunci) vb., ind. prez. 3 ordónă

ordoná vb., (poruncește) ind. prez. 1 sg. ordón, 3 sg. și pl. ordónă; (rânduiește) ind. prez. 1 sg. ordonéz, 3 sg. ordonéază; conj. prez. 3 sg. și pl. ordóne/ordonéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORDONÁ vb. I. 1. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. și pop.) a orândui, a rândui, (pop.) a soroci, (prin Ban. și Transilv.) a priti, (înv.) a învăța, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel...) 2. v. porunci. II. 1. v. aranja. 2. v. organiza. 3. v. alinia.

ORDONA vb. 1. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. și pop.) a orîndui, a rîndui, (pop.) a soroci, (prin Ban. și Transilv.) a priti, (înv.) a învăța, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel...) 2. a porunci, a spune, a zice. (Fă ce-ți ~ el!) 3. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 4. a organiza, a sistematiza, a structura. (A ~ întregul material în vederea...) 5. a (se) alinia, a (se) înșira, a (se) înșirui, a (se) rîndui, (înv. și reg.) a (se) șirui. (S-au ~ în tăcere.)

Intrare: ordona (porunci)
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ordona
  • ordonare
  • ordonat
  • ordonatu‑
  • ordonând
  • ordonându‑
singular plural
  • ordo
  • ordonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ordon
(să)
  • ordon
  • ordonam
  • ordonai
  • ordonasem
a II-a (tu)
  • ordoni
(să)
  • ordoni
  • ordonai
  • ordonași
  • ordonaseși
a III-a (el, ea)
  • ordo
(să)
  • ordone
  • ordona
  • ordonă
  • ordonase
plural I (noi)
  • ordonăm
(să)
  • ordonăm
  • ordonam
  • ordonarăm
  • ordonaserăm
  • ordonasem
a II-a (voi)
  • ordonați
(să)
  • ordonați
  • ordonați
  • ordonarăți
  • ordonaserăți
  • ordonaseți
a III-a (ei, ele)
  • ordo
(să)
  • ordone
  • ordonau
  • ordona
  • ordonaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ordina
  • ordinare
  • ordinat
  • ordinatu‑
  • ordinând
  • ordinându‑
singular plural
  • ordinea
  • ordinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ordinez
(să)
  • ordinez
  • ordinam
  • ordinai
  • ordinasem
a II-a (tu)
  • ordinezi
(să)
  • ordinezi
  • ordinai
  • ordinași
  • ordinaseși
a III-a (el, ea)
  • ordinea
(să)
  • ordineze
  • ordina
  • ordină
  • ordinase
plural I (noi)
  • ordinăm
(să)
  • ordinăm
  • ordinam
  • ordinarăm
  • ordinaserăm
  • ordinasem
a II-a (voi)
  • ordinați
(să)
  • ordinați
  • ordinați
  • ordinarăți
  • ordinaserăți
  • ordinaseți
a III-a (ei, ele)
  • ordinea
(să)
  • ordineze
  • ordinau
  • ordina
  • ordinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ordona (porunci) ordina

  • 1. A da un ordin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cere comanda dispune porunci pretinde 2 exemple
    exemple
    • Chibrit! Ordonă laconic sergentul șef de post. C. PETRESCU, Î. II 171.
      surse: DLRLC
    • Arată-te, apari!... O voiesc, o cer, ordon. MACEDONSKI, O. I 275.
      surse: DLRLC
    • 1.1. învechit A prescrie un medicament, un tratament.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: