14 definiții pentru orânduială

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORÂNDUIÁLĂ, orânduieli, s. f. 1. Rânduială, ordine; întocmire, organizare. ◊ Loc. adv. Cu orânduială = în mod organizat, cu rost. ◊ Loc. vb. A pune în (bună) orânduială sau a pune orânduială = a orândui. 2. (Înv.) Hotărâre, dispoziție, ordin; (concr.) act care conține o hotărâre. 3. Orânduire socială. [Pr.: -du-ia-] – Orândui + suf. -eală.

orânduia sf [At: M. COSTIN, ap. DLR / Pl: ~ieli și (înv) ~iele / E: orândui + -eală] (Înv) 1 Ordine. 2 Organizare. 3 (Îs) ~la de trei Regulă de trei simplă. 4 (Îla) Fără de ~ Neîntemeiat. 5 (Îla) Strămutat din ~ Neobișnuit. 6 (Îal) Exagerat. 7 (Îal) Cu ~ În mod organizat. 8 (Îla) Fără bună ~ La întâmplare. 9 (Îla) Peste ~ Neîncadrat într-o regulă, într-o măsură obișnuită. 10 (Îlav) Afară de ~ Din cale-afară. 11 (Îlv) A pune în (bună) ~ sau a pune ~ A orândui (1). 12 Loc ocupat într-o anumită succesiune Si: rând. 13 Poziție socială. 14 Rang. 15 (Îla) Din toată ~la De diferite categorii. 16 (Nob) Alai. 17 Hotărâre. 18 (Ccr) Act care conține o hotărâre. 19 Bir. 20 (Rar) Orânduire socială.

ORÂNDUIÁLĂ, orânduieli, s. f. 1. Rânduială, ordine, întocmire, organizare. ◊ Loc. adv. Cu orânduială = în mod organizat, cu rost. ◊ Loc. vb. A pune în (bună) orânduială sau a pune orânduială = a orândui. 2. (Înv.) Hotărâre, dispoziție, ordin; (concr.) act care conține o hotărâre. 3. Orânduire socială. [Pr.: -du-ia-] – Orândui + suf. -eală.

ORÎNDUIÁLĂ, orînduieli, s. f. 1. (Mai ales în construcție cu verbele «a face» și «a pune») Rînduială,. ordine, regulă, disciplină. Toate se petrec... prin Lume și prin viață cu orînduială. SADOVEANU, O. I 576. Încerc să pun orînduială între oamenii care se grămădesc unii într-alții. CAMIL PETRESCU, U. N. 261. Binevoiești a mai aștepta nițel... să-mi pui la orînduială lucrurile casăi. GORJAN, H. I 27. 2. Orînduire socială. Zdrobiți orînduiala cea crudă și. nedreaptă, Ce lumea o împarte în mizeri și bogați! EMINESCU, O. I 60. 3. (Învechit) Hotărîre, ordin, dispoziție; (concretizat) act care conține o hotărîre. Văzînd că nu poți căpăta bani. în numărătoare, ia o orînduială la visterie. KOGĂLNICEANU, S. 203.

orînduĭálă f., pl. ĭelĭ (d. orînduĭesc). Acțiunea de a orîndui. Ordine, rînduĭală: în țara asta e mare orânduĭală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orânduia s. f., g.-d. art. orânduielii; pl. orânduieli

orânduia s. f., g.-d. art. orânduielii; pl. orânduieli

orânduiálă s. f., g.-d. art. orânduiélii; pl. orânduiéli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORÂNDUIÁLĂ s. 1. v. ordine. 2. v. întocmire.

ORÂNDUIÁLĂ s. v. bir, dare, demnitate, dispoziție, hotărâre, impozit, ordin, poruncă, poziție, rang, rând, treaptă.

Orânduială ≠ debandadă, dezordine

ORÎNDUIA s. 1. ordine, organizare, regulă, rînduială, (înv.) tocmeală, tocmire. (O ~ desăvîrșită.) 2. întocmire, organizare, orînduire, rînduială, (înv.) așezămînt. (Noua ~ a lucrurilor.)

orînduia s. v. BIR. DARE. DEMNITATE. DISPOZIȚIE. HOTĂRÎRE. IMPOZIT. ORDIN. PORUNCĂ. POZIȚIE. RANG. RÎND. TREAPTĂ.

Intrare: orânduială
orânduială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orânduia
  • orânduiala
plural
  • orânduieli
  • orânduielile
genitiv-dativ singular
  • orânduieli
  • orânduielii
plural
  • orânduieli
  • orânduielilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orânduia, orânduielisubstantiv feminin

  • 1. Disciplină, ordine, organizare, regulă, rânduială, întocmire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Toate se petrec... prin Lume și prin viață cu orînduială. SADOVEANU, O. I 576. DLRLC
    • format_quote Încerc să pun orînduială între oamenii care se grămădesc unii într-alții. CAMIL PETRESCU, U. N. 261. DLRLC
    • format_quote Binevoiești a mai aștepta nițel... să-mi pui la orînduială lucrurile casăi. GORJAN, H. I 27. DLRLC
  • 2. învechit Dispoziție, hotărâre, ordin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Văzînd că nu poți căpăta bani în numărătoare, ia o orînduială la visterie. KOGĂLNICEANU, S. 203. DLRLC
    • 2.1. concretizat Act care conține o hotărâre. DEX '09 DLRLC
  • 3. Orânduire socială. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Zdrobiți orînduiala cea crudă și nedreaptă, Ce lumea o împarte în mizeri și bogați! EMINESCU, O. I 60. DLRLC
etimologie:
  • Orândui + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.