4 definiții pentru oprit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPRÍT1 s. n. Oprire. – V. opri.

OPRÍT1 s. n. Oprire. – V. opri.

oprit1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 224r/15 / E: opri] 1-4 Oprire (1-2, 5-6). 5 (Înv) Arestare. 6 (Înv) Stăvilire. 7 (Înv) Severitate. 8 Interzicere. 9 (Îvr) Autostăpânire. 10 (Îvr) Iertare. 10 (Îvr) Eliberare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: oprit (s.n.)
  • silabație: o-prit
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oprit
  • opritul
  • opritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • oprit
  • opritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oprit (s.n.)

etimologie:

  • vezi opri
    surse: DEX '98 DEX '09