5 definiții pentru omușor (om)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMUȘÓR, (1) omușori, s. m., (2) omușoare, s. n. 1. S. m. Omuleț (1). 2. S. n. Apendice cărnos, mobil și contractil, situat în cavitatea bucală, în partea posterioară a palatului moale; luetă, uvulă. ♦ (Rar) Mărul lui Adam. – Om + suf. -ușor.

OMUȘÓR, (1) omușori, s. m., (2) omușoare, s. n. 1. S. m. Omuleț (1). 2. S. n. Apendice cărnos, mobil și contractil, situat în cavitatea bucală, în partea posterioară a palatului moale; luetă, uvulă. ♦ (Rar) Mărul lui Adam. – Om + suf. -ușor.

OMUȘÓR, omușori, s. m. 1. Omuleț (1). Mai are și omușorul cel cu căciula țuguiată a se juca o zi, două cu dînsul. SADOVEANU, B. 284. Și-i da piste un omușor care ți-a face coastele pîntece. NEGRUZZI, S. I 250. Am un omușor, Șade-ntr-un picior (Curechiul). GOROVEI, C. 126. ♦ Figurină reprezentînd un om în miniatură. Avea fără îndoială, pentru fiecare dificultate, zece portițe de rezervă, prin care să cadă tot în picioare, ca omușorii de celuloid cu un centru de greutate de plumb. C. PETRESCU, C. V. 286. Fă un omușor de ceară. SEVASTOS, N. 10. 2. Apendice cărnos, situat în cavitatea bucală, în partea posterioară a palatului moale; uvulă. Căscă zdravăn de i să văzu omușorul. DELAVRANCEA, S. 244. ◊ (Rar) Mărul lui Adam. De mînie îi juca omușorul ca un cotuleț de copil. CAMIL PETRESCU, O. I 46.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

omușor1 (rar) (omuleț) s. m., pl. omușori

omușor1 (rar) (omuleț) s. m., pl. omușori

omușór (omuleț) s. m., pl. omușóri

Intrare: omușor (om)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omușor
  • omușorul
  • omușoru‑
plural
  • omușori
  • omușorii
genitiv-dativ singular
  • omușor
  • omușorului
plural
  • omușori
  • omușorilor
vocativ singular
  • omușorule
  • omușore
plural
  • omușorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

omușor, omușorisubstantiv masculin

  • 1. Omuleț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: omuleț
    • format_quote Mai are și omușorul cel cu căciula țuguiată a se juca o zi, două cu dînsul. SADOVEANU, B. 284. DLRLC
    • format_quote Și-i da piste un omușor care ți-a face coastele pîntece. NEGRUZZI, S. I 250. DLRLC
    • format_quote Am un omușor, Șade-ntr-un picior (Curechiul). GOROVEI, C. 126. DLRLC
    • 1.1. Figurină reprezentând un om în miniatură. DLRLC
      • format_quote Avea fără îndoială, pentru fiecare dificultate, zece portițe de rezervă, prin care să cadă tot în picioare, ca omușorii de celuloid cu un centru de greutate de plumb. C. PETRESCU, C. V. 286. DLRLC
      • format_quote Fă un omușor de ceară. SEVASTOS, N. 10. DLRLC
etimologie:
  • Om + sufix -ușor. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.