22 de definiții pentru omorî

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMORÎ́, omór, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui moartea cuiva, a lua viața cuiva; a ucide, a asasina, a achita. ◊ Expr. A omorî pe cineva cu zile = a pricinui (prin comportarea sa) moartea cuiva înainte de vreme; p. ext. a-i învenina cuiva viața, a-i produce supărări în mod continuu. A omorî (pe cineva) în bătaie = a bate pe cineva foarte tare, a snopi în bătaie. (Fam.) Nu mă omorî! exclamație care exprimă uimire, surprindere, mirare față de spusele (de necrezut ale) cuiva. ♦ Refl. A se sinucide. 2. Tranz. Fig. A distruge, a nimici. ◊ Expr. A-și omorî foamea = a-și potoli (pentru scurt timp) foamea. A-și omorî timpul = a-și folosi timpul cu ocupații fără importanță; a-și pierde vremea. 3. Tranz. Fig. A pricinui cuiva o suferință (fizică sau morală), o durere; a chinui. ♦ A sâcâi, a plictisi pe cineva cu ceva. 4. Refl. Fig. A-și cheltui toate puterile, a se epuiza, a se consuma făcând ceva. ◊ Expr. A se omorî de râs = a râde foarte tare, a se prăpădi de râs. A se omorî cu firea = a face eforturi mari pentru a realiza ceva, a se strădui foarte mult. – Din sl. umoriti.

omorî [At: COD. VOR. 156/14 / V: (îrg) ~ri, um~ (reg) omărî, (înv; cscj) ~rea / Pzi: omor și (îrg) ~răsc / E: slv оуморити] 1 vt A pricinui, cu sau fără intenție, moartea unei ființe Si: a ucide. 2 vt (Pfm; îe) A ~ pe cineva cu zile A pricinui moartea cuiva înainte de vreme. 3 vt (Îae) A-i învenina cuiva viața în mod continuu. 4 vt (Pfm; îe) A ~ în bătaie A bate zdravăn. 5 vt (Fam; îe) Nu mă ~! Exclamație care exprimă uimirea, atunci când se spun lucruri incredibile. 6 vt (Pop; îe) A ~ păduchele (sau puricele) pe burtă A fi foarte sătul, după o masă îmbelșugată. 7 vt (Pop; îe) Parcă am ~t pe tata (pe mama etc.) sau doar (sau că) n-am ~t pe nimeni (în viața mea) Se spune de către cineva aflat într-o situație foarte dificilă, pentru care nu este vinovat. 8 vr A se sinucide. 9 vt (Îvr; fig) A distruge. 10 vt (Fam; îe) A-și ~ foamea A-și potoli foamea. 11 vt (Fam; îe) A(-și) ~ vremea (sau timpul) cu ceva A(-și) petrece timpul cu ocupații fără importanță, ca să-i treacă de urât. 12 vt (Fig) A pricinui cuiva suferințe fizice sau morale Si: a chinui. 13 vr A se frământa. 14 vr (Rel; înv) A chinui tmpul cu diferite torturi sau privațiuni spre a înfrânge poftele Si: a mortifica. 15 vr (Înv) A se chirci de durere. 16 vt (Reg; fig) A bate zdravăn. 17 vr (Pop) A se epuiza muncind. 18-19 vri (Pfm; îe) A se ~ de râs A râde foarte tare. 20 vr (Pop) A se ~ cu firea A face mari eforturi pentru a realiza ceva. 21 vt (Rar) A amesteca.

OMORÎ́, omór, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui moartea cuiva, a lua viața cuiva; a ucide, a asasina, a achita. ◊ Expr. A omorî pe cineva cu zile = a pricinui (prin comportarea sa) moartea cuiva înainte de vreme; p. ext. a-i învenina cuiva viața, a-i produce supărări în mod continuu. A omorî (pe cineva) în bătaie = a bate pe cineva foarte tare, a snopi în bătaie. (Fam.) Nu mă omorî! exclamație care exprimă uimire, surprindere, mirare față de spusele (de necrezut ale) cuiva. ♦ Refl. A se sinucide. 2. Tranz. Fig. A distruge, a nimici. ◊ Expr. A-și omorî foamea = a-și potoli (pentru scurt timp) foamea. A-și omorî timpul = a-și întrebuința timpul cu ocupații fără importanță; a-și pierde vremea. 3. Tranz. Fig. A pricinui cuiva o suferință (fizică sau morală), o durere; a chinui. ♦ A sâcâi, a plictisi pe cineva cu ceva. 4. Refl. Fig. A-și cheltui toate puterile, a se epuiza, a se consuma făcând ceva. ◊ Expr. A se omorî de râs = a râde foarte tare, a se prăpădi de râs. A se omorî cu firea = a face eforturi mari pentru a realiza ceva, a se strădui foarte mult. – Din sl. umoriti.

OMORÎ́, omór, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui moartea cuiva, a lua viața cuiva; a ucide, a răpune, a asasina. Și-i mai trîntiră în cap cu bolovani și cu ce au apucat, pînă-l omorîră de tot. CREANGĂ, P. 33. Strîngîndu-l tare-n brațe, era mai ca să-l omor. EMINESCU, O. I 80. De aș ști că mă vei și omorî, nu pot să tac. NEGRUZZI, S. I 147. Aoleo, măi hoț de dor, N-am topor să te omor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 93. ◊ Expr. A omorî (pe cineva) cu zile = a pricinui moartea cuiva înainte de vreme; (prin exagerare) a învenina cuiva viața, a-i produce supărări în mod continuu. Au să mă omoare cu zile nepoatele acestea. C. PETRESCU, C. V. 202. A omorî (pe cineva) în bătaie = a bate zdravăn; a snopi în bătaie. (Familiar) Nu mă omorî, exclamație folosită cînd se spun lucruri de necrezut, care uimesc, minunează; nu mă înnebuni. ◊ Refl. A se sinucide. Acela ce se omoară de deznădejde, ar fi putut face mult bine, puindu-și viața în primejdie pentru oameni. BĂLCESCU, O. I 353. 2. Tranz. Fig. A distruge, a nimici, a face să dispară, să-și piardă puterea. Cu alte cuvinte, medicamentele digitalice pot omori initna, dar nu vasele. DANIELOPOLU, F. N. II 36. Valurile de apă care cad peste sulurile de oțel să omoare temperatura, se ridică pînă sus. SAHIA, N. 33. ◊ Expr. A-și omorî foamea = a-și potoli foamea. A-și omorî timpul = a-și întrebuința timpul cu ocupații fără importanță, a-și căuta de lucru, a face ceva pentru ca timpul să treacă mai repede. Lucrează de mult perne de etamină ca să-și omoare timpul. CĂLINESCU, E. O. I 56. 3. Tranz. Fig. A pricinui durere, a chinui. Înnoptez... pintre ponoară Că doar oi uita degrabă dorul care mă omoară. CONACHI, P. 103. ◊ Absol. Căci ca vîntul ea nu zboară, Nici ca paserea ușoară, Dar ca dorul ce omoară. ALECSANDRI, P. I 28. ♦ A forța, a constrînge. Io-i spun cu frumosul că nu pot și el mă omoară să mai zic. REBREANU, I. 17. 4. Refl. A-și cheltui toate puterile făcînd ceva, a se epuiza, a se consuma. S-adună cucii din țară Și cîntă de se omoară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 182. ◊ Expr.A se omorî de rîs = a rîde foarte tare; a se prăpădi de rîs. A se omorî cu firea = a face eforturi mari pentru a realiza ceva, a se strădui foarte mult.

A OMORÎ́ omór tranz. 1) A lipsi de viață (premeditat sau din întâmplare); a supune unui omor; a ucide. ◊ ~ (pe cineva) cu zile a) a aduce în stare de disperare; b) a cauza moartea cuiva înainte de timp. 2) A distruge moralicește (printr-o veste rea etc.). ◊ Nu mă ~! exclamație prin care cel căruia i se relatează pe neașteptate ceva își exprimă uimirea. 3) A face să dispară; a lichida. ◊ A-și ~ foamea a-și potoli foamea. A-și ~ timpul (sau vremea) a-și găsi o ocupație neînsemnată ca să treacă timpul. /<sl. umoriti

A SE OMORÎ́ mă omór intranz. 1) A-și cauza moartea; a se sinucide. 2) A se strădui din răsputeri să facă ceva; a se epuiza realizând ceva. ◊ ~ de râs a râde foarte tare și cu poftă. 3) fig. fam. (despre persoane) A se îngrămădi în număr foarte mare, vrând să obțină ceva (deficitar). /<sl. umoriti

omorî v. 1. a lua vieața într’un mod violent: a omorî un om; 2. a-și face seama, a se sinucide: s’a omorît. [Slav. UMORITI].

2) omór, a -î́ v. tr. (vsl. umoriti, a ucide, moriti, a ucide, d. mrĭeti, a muri, morŭ, moarte; rus. umoritĭ.El omoară; să omoare. V. zămorăsc, mort). Ucid, ĭaŭ vĭața cuĭva. V. refl. Mă ucid, mă sinucid. – Vechĭ și umór.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

omorî (a ~) vb., ind. prez. 3 omoară, imperf. 3 sg. omora, perf. s. 3 sg. omorî, 3 pl. omorâră; conj. prez. 3 să omoare; ger. omorând; part. omorât

omorî́ vb., ind. prez. 1 sg. omór, 3 sg. și pl. omoară, imperf. 3 sg. omorá; conj. prez. 3 sg. și pl. omoáre

omor, omoară 3 sg. și pl., -ram 1 imp., -rît prt., -rîtor adj. v.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OMORÎ vb. 1. a asasina, a suprima, a ucide, (rar) a masacra, (înv. și pop.) a prăpădi, a sfârși, (pop.) a dovedi, a găti, a răpune, (înv. și reg.) a pieri, a pustii, a sparge, a stinge, (reg.) a mătrăși, a prăda, (Mold.) a stropși, (înv.) a cumpli, a pierde, a săvârși, a seca, a strica, (înv. și pop. fig.) a muta, (fam. fig.) a achita, a curăța, a lichida, (arg.) a mierli. (A ~ pe cineva.) 2. v. sinucide.

OMORÎ vb. 1. a asasina, a suprima, a ucide, (rar) a masacra, (înv. și pop.) a prăpădi, a sfîrși, (pop.) a dovedi, a găti, a răpune, (înv. și reg.) a pieri, a pustii, a sparge, a stinge, (reg.) a mătrăși, a prăda, (Mold.) a stropși, (înv.) a cumpli, a pierde, a săvîrși, a seca, a strica, (înv. și pop. fig.) a muta, (fam. fig.) a achita, a curăța, a lichida, (arg.) a mierli. (A ~ pe cineva.) 2. a se sinucide, (rar) a se ucide, (Transilv. și Maram.) a se sodomi. (Oare de ce s-a ~?)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

omorî (omór, -ít), vb. – A ucide. – Var. (înv.) umori. Mr. mor(omurescu), (o)murire. Sl. umoriti (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 227), cf. bg. omorjavam. Cuvînt de uz general (ALR, I, 289-90). – Der. omor, s. n. (moarte, omucidere, asasinat); omorîtor, adj. (ucigaș, asasin); omorîciune, s. f. (înv., moarte).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a nu se omorî cu lucrul / cu munca / cu treaba expr. a nu munci la nivelul real al propriiilor posibilități; a munci puțin.

A OMORÎ a aboli, a achita, a atinge la abataj, a beli, a-i cânta (cuiva) prohodul, a curăța, a da gata, a dizolva, a face (cuiva) formele, a-i face cuiva felul / mucenicii / palanca / seama, a face cuiva mațele coadă de zmeu, a face cuiva pardesiu de scânduri, a face (pe cineva) harachiri, a face pe cineva fluturaș / îngeraș, a îmbălsăma, a împăia, a lăsa orfan (pe cineva), a lichida, a lua cuiva maul / oful / piuitul, a lua jugulara, a mătrăși, a-i mânca (cuiva) coliva, a mierli, a muta, a potcovi, a pune la pastramă, a rade, a răci, a răzui, a șterge de pe fața pământului, a termina, a trimite pe cineva pe lumea cealaltă, a veni de hac (cuiva).

a omorî arici cu curul expr. (vulg.) a fi nimfomană.

a-și omorî plictiseala / timpul / vremea expr. a-și ocupa timpul cu lucruri lipsite de importanță.

Intrare: omorî
verb (VT348)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • omorî
  • omorâre
  • omorât
  • omorâtu‑
  • omorând
  • omorându‑
singular plural
  • omoa
  • omorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • omor
(să)
  • omor
  • omoram
  • omorâi
  • omorâsem
a II-a (tu)
  • omori
(să)
  • omori
  • omorai
  • omorâși
  • omorâseși
a III-a (el, ea)
  • omoa
(să)
  • omoare
  • omora
  • omorî
  • omorâse
plural I (noi)
  • omorâm
(să)
  • omorâm
  • omoram
  • omorârăm
  • omorâserăm
  • omorâsem
a II-a (voi)
  • omorâți
(să)
  • omorâți
  • omorați
  • omorârăți
  • omorâserăți
  • omorâseți
a III-a (ei, ele)
  • omoa
(să)
  • omoare
  • omorau
  • omorâ
  • omorâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

omorî, omorverb

  • 1. tranzitiv A pricinui moartea cuiva, a lua viața cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și-i mai trîntiră în cap cu bolovani și cu ce au apucat, pînă-l omorîră de tot. CREANGĂ, P. 33. DLRLC
    • format_quote Strîngîndu-l tare-n brațe, era mai ca să-l omor. EMINESCU, O. I 80. DLRLC
    • format_quote De aș ști că mă vei și omorî, nu pot să tac. NEGRUZZI, S. I 147. DLRLC
    • format_quote Aoleo, măi hoț de dor, N-am topor să te omor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 93. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se sinucide. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: sinucide
      • format_quote Acela ce se omoară de deznădejde, ar fi putut face mult bine, puindu-și viața în primejdie pentru oameni. BĂLCESCU, O. I 353. DLRLC
    • chat_bubble A omorî pe cineva cu zile = a pricinui (prin comportarea sa) moartea cuiva înainte de vreme. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • chat_bubble prin extensiune A-i învenina cuiva viața, a-i produce supărări în mod continuu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Au să mă omoare cu zile nepoatele acestea. C. PETRESCU, C. V. 202. DLRLC
    • chat_bubble A omorî (pe cineva) în bătaie = a bate pe cineva foarte tare, a snopi în bătaie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble familiar Nu mă omorî! exclamație care exprimă uimire, surprindere, mirare față de spusele (de necrezut ale) cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A face să dispară, să-și piardă puterea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu alte cuvinte, medicamentele digitalice pot omorî inima, dar nu vasele. DANIELOPOLU, F. N. II 36. DLRLC
    • format_quote Valurile de apă care cad peste sulurile de oțel să omoare temperatura, se ridică pînă sus. SAHIA, N. 33. DLRLC
    • chat_bubble A-și omorî foamea = a-și potoli (pentru scurt timp) foamea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A-și omorî timpul = a-și folosi timpul cu ocupații fără importanță; a-și pierde vremea. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Lucrează de mult perne de etamină ca să-și omoare timpul. CĂLINESCU, E. O. I 56. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A pricinui cuiva o suferință (fizică sau morală), o durere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: chinui
    • format_quote Înnoptez... pintre ponoară Că doar oi uita degrabă dorul care mă omoară. CONACHI, P. 103. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Căci ca vîntul ea nu zboară, Nici ca paserea ușoară, Dar ca dorul ce omoară. ALECSANDRI, P. I 28. DLRLC
    • 3.1. Constrânge, forța. DLRLC
      • format_quote Io-i spun cu frumosul că nu pot și el mă omoară să mai zic. REBREANU, I. 17. DLRLC
    • 3.2. A sâcâi, a plictisi pe cineva cu ceva. DEX '09 DEX '98
  • 4. reflexiv figurat A-și cheltui toate puterile, a se epuiza, a se consuma făcând ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: epuiza
    • format_quote S-adună cucii din țară Și cîntă de se omoară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 182. DLRLC
    • 4.1. familiar (Despre persoane) A se îngrămădi în număr foarte mare, vrând să obțină ceva (deficitar). NODEX
    • chat_bubble A se omorî de râs = a râde foarte tare, a se prăpădi de râs. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A se omorî cu firea = a face eforturi mari pentru a realiza ceva, a se strădui foarte mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: strădui
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.