13 definiții pentru omorâtor (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMORÂTÓR, -OÁRE, omorâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. Care omoară; ucigător, ucigaș. ♦ Fig. Care torturează, chinuitor. 2. S. m. și f. Ucigaș, asasin. – Omorî + suf. -tor.

omorâtor, ~oare [At: AR (1829) 111/9 / V: (înv) ~iu[1], ~ritoriu / Pl: ~i, ~oare / E: omorî + -tor] (Înv) 1 a Care omoară Si: ucigător. 2 a (Fig) Care provoacă dureri fizice sau morale Si: chinuitor. 3 smf Asasin. 4 sm (Înv; îls) De sine ~ Sinucigaș. corectată

  1. În original, incorect tipărit: ~u LauraGellner

OMORÂTÓR, -OÁRE, omorâtori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care omoară; ucigător, ucigaș. ♦ Fig. Care torturează, chinuitor. 2. S. m. și f. Ucigaș, asasin. – Omorî + suf. -tor.

OMORÂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și fig. Care omoară; ucigător. /a omorî + suf. ~tor

omorâtoriu[1], ~oare smf, a vz omorâtor

  1. În definiția principală, varianta de față este greșit tipărită: omorâtoru LauraGellner

OMORÎTÓR, -OÁRE, omorîtori, -oare,. adj, Care omoară, ucigător. Nu vă lăsați a vă încredința că poezia nu este alt decît a spune frunză verde, că politica este un venin omorîtor. BOLLIAC, O. 64. M-am lepădat de tot gustul armelor omorîtoare. CONACHI, P. 104. Fig. Pesimismul e sentimentul cel mai omorîtor pentru omenire. IONESCU-RION, C. 87. ♦ (Substantivat, rar) Ucigaș, asasin, criminal. Ș-acum, adio, pleacă, Te du omorîtoare, îți las a ta viață, trăiește de-i putea! MACEDONSKI, O. I 250. Adunarea îl osîndi la moarte ca pe un omorîtor. BĂLCESCU, O. I 103.

omorîtór, -oáre adj. Care omoară: o arșiță omorîtoare. Subst. Ucigaș. V. asasin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

omorâtór (rar) adj. m., s. m., pl. omorâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. omorâtoáre

omorâtór adj. m., s. m., pl. omorâtóri; f. sg. și pl. omorâtoáre

omor, omoară 3 sg. și pl., -ram 1 imp., -rît prt., -rîtor adj. v.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OMORÂTÓR s., adj. 1. s., adj. v. criminal. 2. adj. v. ucigaș. 3. adj. distrugător, nimicitor, ucigător. (Substanță ~oare.)

OMORÎTOR s., adj. 1. s., adj. asasin, criminal, ucigaș, (livr.) homicid, (rar) omucigaș, ucigător, (înv.) criminalist, omucid, războinic, șugubăț. (A fost prins ~.) 2. adj. ucigaș, ucigător, (înv.) pierzător. (Armă ~.) 3. adj. distrugător, nimicitor, ucigător. (Substanță ~.)

Intrare: omorâtor (adj.)
omorâtor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omorâtor
  • omorâtorul
  • omorâtoru‑
  • omorâtoare
  • omorâtoarea
plural
  • omorâtori
  • omorâtorii
  • omorâtoare
  • omorâtoarele
genitiv-dativ singular
  • omorâtor
  • omorâtorului
  • omorâtoare
  • omorâtoarei
plural
  • omorâtori
  • omorâtorilor
  • omorâtoare
  • omorâtoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

omorâtor (adj.) rar

  • 1. Care omoară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ucigaș (adj.) ucigător 2 exemple
    exemple
    • Nu vă lăsați a vă încredința că poezia nu este alt decît a spune frunză verde, că politica este un venin omorîtor. BOLLIAC, O. 64.
      surse: DLRLC
    • M-am lepădat de tot gustul armelor omorîtoare. CONACHI, P. 104.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Care torturează.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: chinuitor un exemplu
      exemple
      • Pesimismul e sentimentul cel mai omorîtor pentru omenire. IONESCU-RION, C. 87.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Omorî + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09