8 definiții pentru oierie (ocupație)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oierie2 sf [At: PAMFILE, J. III, 91 / Pl: ~ii / E: oier + -ie] 1 (Rar) Oierit (1). 2 (Reg; pex) Păstorit.

OIERÍE2, oierii, s. f. (Rar) Oierit2. [Pr.: o-ie-] – Oier + suf. -ie.

OIERÍE2, oierii, s. f. (Rar) Oierit2. [Pr.: o-ie-] – Oier + suf. -ie.

OIERÍE, oierii, s. f. Stînă, tîrlă, adăpost de oi. ♦ Oierit (1).

OIERÍE ~i f. 1) Construcție primitivă în afara satului unde se adăpostesc oile și ciobanii vara și unde se prepară produsele din laptele oilor; stână; târlă. 2) Loc unde se află această construcție. 3) rar Creșterea oilor. 4) Impozit pentru oi; păstorit. [Sil. o-ie-; G.-D. oieriei] /oaie + suf. ~ărie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oieríe (pop.) s. f., art. oiería, g.-d. art. oieríei; (stâne) pl. oieríi, art. oieríile

oieríe (stână, păstorit) s. f. (sil. o-ie-), art. oiería, g.-d. art. oieríei; (stîne) pl. oieríi, art. oieríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OIERÍE s. v. ciobănie, oierit, păstorie, păstorit, stână, târlă.

oierie s. v. CIOBĂNIE. OIERIT. PĂSTORIE. PĂSTORIT. STÎNĂ. TÎRLĂ.

Intrare: oierie (ocupație)
  • silabație: o-ie-ri-e
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oierie
  • oieria
plural
  • oierii
  • oieriile
genitiv-dativ singular
  • oierii
  • oieriei
plural
  • oierii
  • oieriilor
vocativ singular
plural

oierie (ocupație)

etimologie:

  • Oier + sufix -ie.
    surse: DEX '09
  • oaie + sufix -ărie.
    surse: NODEX