9 definiții pentru oficiantă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OFICIANT, -Ă, oficianți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care oficiază (slujba religioasă). 2. S. m. și f. (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat. [Pr.: -ci-ant] – Din fr. offîciant.
OFICIANT, -Ă, oficianți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care oficiază (slujba bisericească). 2. S. m. și f. (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat. [Pr.: -ci-ant] – Din fr. officiant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
OFICIANT 2, -Ă, oficianți, -te, s. m. și f. (Ieșit din uz) (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OFICIANT, -Ă adj., s.m. și f. (Rar) (Cel) care slujește, care oficiază (o slujbă religioasă). [Pron. -ci-ant. / cf. fr. officiant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFICIANT, -Ă adj., s. m. f. 1. (preot) care oficiază o slujbă religioasă. 2. (grad de) funcționar în unele instituții de stat; (spec.) funcționar de poștă. (< fr. officiant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OFICIANT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care oficiază (o slujbă religioasă). Preot ~. [Sil. -ci-ant] /<fr. officiant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*oficiánt, -ă adj. și s. (fr. officiant, part. d. officier, a oficia). Care oficiază. Funcționar de un grad maĭ înalt la poștă, telegraf și telefon.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oficiant (desp. -ci-ant) adj. m., s. m., pl. oficianți; adj. f., s. f. oficiantă, pl. oficiante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oficiant (-ci-ant) adj. m., s. m., pl. oficianți; adj. f., s. f. oficiantă, pl. oficiante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: -ci-an-tă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
oficiant, oficianțisubstantiv masculin oficiantă, oficiantesubstantiv feminin
- 1. (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
- 1.1. Funcționar de poștă. MDN '00
-
- 2. Cel care slujește, care oficiază (o slujbă religioasă). DN
etimologie:
- officiant DEX '09 DEX '98 DN