15 definiții pentru ofensă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OFÉNSĂ, ofense, s. f. Cuvânt, comportare, faptă jignitoare; insultă, jignire; injurie. – Din fr. offense.

OFÉNSĂ, ofense, s. f. Cuvânt, comportare, faptă jignitoare; insultă, jignire; injurie. – Din fr. offense.

ofensă sf [At: NEGULICI / Pl: ~se / E: fr offense] 1-2 Cuvânt sau faptă jignitoare Si: injurie, insultă, jignire.

OFÉNSĂ, ofense, s. f. Cuvînt sau faptă jignitoare; insultă, jignire, injurie. Nu pierdea prilejul să le arunce o ofensă. C. PETRESCU, C. V. 99. Asta o consider ca o ofensă adusă autorităților portului. BART, S. M. 103. Ofensa nemaiauzită o ținuse secretă. IBRĂILEANU, A. 22.

OFÉNSĂ s.f. Comportare, faptă, exprimare, expresie jignitoare; jignire, insultă, injurie. [< fr. offense, cf. lat. offensa].

OFÉNSĂ s. f. cuvânt, faptă jignitoare; insultă, injurie. (< fr. offense, lat. offensa)

OFÉNSĂ ~e f. Vorbă sau faptă ofensatoare; insultă. ◊ A aduce (cuiva) o ~ a ofensa; a jigni. [G.-D. ofensei] /<fr. offense

*ofénsă f., pl. e (fr. offense, d. lat. offensa). Vorbă saŭ purtare care ofensează, acțiunea de a ofensa.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ofensă s. f., g.-d. art. ofensei; pl. ofense

ofensă s. f., g.-d. art. ofensei; pl. ofense

ofénsă s. f., g.-d. art. ofénsei; pl. ofénse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OFENSĂ s. afront, injurie, insultă, jignire, ocară, rușine, umilință, (livr.) ultraj, vexațiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~ ce i-a fost adusă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ofénsă (ofénse), s. f. – Injurie, insultă. Fr. offense.Der. ofensa, vb., din fr. offenser; ofensator, adj. (insultător); ofensiv, adj., din fr. offensif; ofensivă, s. f., din fr. offensive; inofensiv, adj., din fr. inoffensif.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OFENSĂ. Subst. Ofensă, insultă, insultare, jignire, lezare (fig.), injurie, ocară (pop.), invectivă, ultragiere, ultraj, afront, vexațiune (livr.); crimă de lezmajestate. Înjurare, drăcuire; înjurătură, sudalmă (pop.), suduitură (pop.), hulă (pop.). Înjosire, umilire. Adj. Ofensator, ofensant (rar), insultător, jignitor, injurios, ocărîtor (înv.), vexatoriu (livr.). Ofensat, lezat (fig.), insultat, jignit, ofuscat (fam.), vexat (livr.). Vb. A ofensa, a insulta, a jigni, a invectiva, a ultragia, a-i da (a-i spune) (cuiva) o pupăză în obraz, a leza (fig,), a vexa (livr.). A se ofensa, a se simți jignit, a se ofusca (fam.). A (se) înjura, a (se) sudui (pop.), a (se) drăcui, a (se) ocărî, a (se) blestema, a huli (pop.). V. batjocură, blestem, defăimare, discreditare, impolitețe, umilință.

Intrare: ofensă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ofensă
  • ofensa
plural
  • ofense
  • ofensele
genitiv-dativ singular
  • ofense
  • ofensei
plural
  • ofense
  • ofenselor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ofensă, ofensesubstantiv feminin

  • 1. Cuvânt, comportare, faptă jignitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Nu pierdea prilejul să le arunce o ofensă. C. PETRESCU, C. V. 99. DLRLC
    • format_quote Asta o consider ca o ofensă adusă autorităților portului. BART, S. M. 103. DLRLC
    • format_quote Ofensa nemaiauzită o ținuse secretă. IBRĂILEANU, A. 22. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.