3 definiții pentru ocărât

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ocărât, ~ă a [At: PSALT. 264 / V: (înv) ~rit / Pl: ~âți, ~e / E: ocărî] 1 (Îvp) Insultat. 2 (Îvp) Ponegrit. 3 (Îvp) Batjocorit. 4 (Îvp) Mânjit. 5 (Înv) Vrednic de dispreț. 6 (Înv) Ticălos. 7 (Reg) Trivial.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ocărăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -rît prt., -rîtor adj. v.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ocărât, -ă, ocărâți, -te, adj. – Înjurat, ponegrit. – Din ocărî.

Intrare: ocărât
ocărât adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocărât
  • ocărâtul
  • ocărâtu‑
  • ocărâ
  • ocărâta
plural
  • ocărâți
  • ocărâții
  • ocărâte
  • ocărâtele
genitiv-dativ singular
  • ocărât
  • ocărâtului
  • ocărâte
  • ocărâtei
plural
  • ocărâți
  • ocărâților
  • ocărâte
  • ocărâtelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)