2 definiții pentru ocurgere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCURGE, pers. 3 ocurge, vb. III. Intranz. (Înv.) A se întâmpla, a surveni. – Din lat. occurrere (după curge).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ocurge vb., ind. prez. 3 sg. ocurge

Intrare: ocurgere
ocurgere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocurgere
  • ocurgerea
plural
  • ocurgeri
  • ocurgerile
genitiv-dativ singular
  • ocurgeri
  • ocurgerii
plural
  • ocurgeri
  • ocurgerilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ocurgeverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.