9 definiții pentru oceaianie oceanie oceianie otceaianie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oceaianie sf [At: (a. 1652) BV. I, 201 / V: (reg) oceanie, ocei~, otc~ / P: ~cea-ia~ / Pl: ~ii / E: slv отъчьꙗниѥ, отъчььниѥ] (Înv) Descurajare.

OCEAIANIE s. f. (Mold., ȚR) Descurajare, deznădejde, desperare. A: Văzîndu-l dosădit cu foamea în temniță, cădea la oceaianie. DOSOFTEI, VS. Ci dupe greșeală (dupe pecatu, adecă) se nu la oceanie cădemu. CANTEMIR, DIVANUL. Oceanie de cătră Dumnezeu, PRAV., 109v. B: Întăreaște pre cei ce stau și pre cei căzuți nu-i lasă in oceaianie. ÎNDREPTAREA LEGII. Mi-am spus cugetele mele și m-am dus la oceanie. MĂRGĂRITARE 1691. Deși greși, nu căzu în oceaianie. NEAGOE; cf. PATERIC 1725; ANTIM. Variante: oceanie (PRAV., 109v; MĂRGĂRITARE 1691; CANTEMIR, DIVANUL). Etimologie: sl. otŭčajanije, otŭčaanije. Vezi și ocei, oceință, oceit. Cf. o c e i n ț ă.

oceaĭánie f. (vsl. o[tŭ]čaĭaniĭe). L. V. Desperare. – Și oceĭa- și otc-. V. oceință.

ucénie f. (bg. rus. učénie, vsl. učeniĭe, învățătură. V. ucenic, poucenie). Munt. Rar. Instrucțiune militară, șmotru. – Și océnie (Mold.): taĭcă-su la Plevna făcuse ocenie, nu glumă (Sov. 232. Alt ex. din Olt. în rev. I. Crg. 3, 347) și oceánie (Munt. vest. CL. 1913, 115).

Intrare: oceaianie
oceaianie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oceanie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oceianie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
otceaianie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.