7 definiții pentru obrocit
Explicative DEX
obrocit1, ~ă a [At: DDRF / V: (reg) ~ricit, obor~ / Pl: ~iți, ~e / E: obroci1] 1 (Reg) Înșelat. 2 Fermecat. 3 (Reg; îf obricit) Lovit de soartă.
OBROCIT adj. p. OBROCI. Zăpăcit, năucit prin farmece: bărbate, tu ești ~, trebue să-ți descînt (ISP.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
OBROCIT, -Ă, obrociți, -te, adj. (În basme) Fermecat, vrăjit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
oborocit, ~ă a vz obrocit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obricit2, ~ă a vz obrocit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
OBROCIT1, -Ă adj. 1. (Regional) Înșelat, amăgit; prostit, îmbrobodit, orbit. cf. ddrf. ♦ Fermecat, vrăjit. Huș! dihanie pocită, Ș-ai rămîne obrocită. ap. tdrg, cf. I. cr. viii, 343. 2. (Regional, în forma obricit) Căzut în nenorocire (Rîmnicu Vîlcea). lexic reg. 83. – pl.: obrociți, -te, – Și: obricit, -ă, oborocit, -ă (a iii 3) adj. – v. obroci1.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de catalinageorgescu14
- acțiuni
OBROCIT2, -Ă adj. v. obrăcit.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de catalinageorgescu14
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
obrocit, obrocităadjectiv
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.