13 definiții pentru obrăznicie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBRĂZNICÍE, obrăznicii, s. f. Atitudine, comportare de om obraznic; necuviință, impertinență; (cu sens atenuat) neascultare, neastâmpăr. – Obraznic + suf. -ie.

obrăznicie sf [At: HERODOT (1645), 374 / Pl: ~ii / E: obraznic + -ie] 1-3 (Atitudine) (purtare sau) vorbă obraznică Si: impertinență, insolență, necuviință. 4 (Pex) Neastâmpăr. 5 (Înv) Îndrăzneală.

OBRĂZNICÍE, obrăznicii, s. f. Atitudine, purtare, vorbă obraznică; necuviință, insolență, impertinență; (cu sens atenuat) neascultare, neastâmpăr. – Obraznic + suf. -ie.

OBRĂZNICÍE, obrăznicii, s. f. Atitudine, purtare obraznică; necuviință, insolență, impertinență; p. ext. (la copii) neastîmpăr. Numai obrăznicie putea să se cheme îndrăzneala unui ocnaș, care cere să fie tocmit strajă de noapte. POPA, V. 24. Scoți sufletul din om cu obrăzniciile tale. CREANGĂ, A. 46. Ce obrăznicie e asta, să intri aici? NEGRUZZI, S. I 227.

OBRĂZNICÍE ~i f. 1) Caracter obraznic; impertinență. 2) Vorbă sau faptă necuviincioasă; impertinență; insolență; neobrăzare. [Sil. -brăz-] /obraznic + suf. ~ie

obrăznicie f. 1. caracterul celui obraznic; 2. vorbă sau faptă obraznică.

obrăznicíe f. (d.obraznic). Defectu de a fi obraznic, impertinență. Zburdălnicie: copiiĭ aŭ făcut o mulțime de obrăzniciĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obrăznicie (desp. o-brăz-) s. f., art. obrăznicia, g.-d. art. obrăzniciei; pl. obrăznicii, art. obrăzniciile (desp. -ci-i-)

obrăznicie (o-brăz-) s. f., art. obrăznicia, g.-d. art. obrăzniciei; pl. obrăznicii, art. obrăzniciile

obrăznicíe s. f. (sil. -brăz-), art. obrăznicía, g.-d. art. obrăznicíei; pl. obrăznicíi, art. obrăznicíile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBRĂZNICÍE s. aroganță, impertinență, insolență, măgărie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) semeție, (livr.) morgă, prezumție, (pop. și fam.) țâfnă. (E de o ~ revoltătoare.)

OBRĂZNICIE s. aroganță, impertinență, insolență, măgărie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) semeție, (livr.) morgă, prezumție, (pop. și fam.) țîfnă. (E de o ~ revoltătoare.)

Obrăznicie ≠ bună-cuviință

Intrare: obrăznicie
obrăznicie substantiv feminin
  • silabație: o-brăz- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obrăznicie
  • obrăznicia
plural
  • obrăznicii
  • obrăzniciile
genitiv-dativ singular
  • obrăznicii
  • obrăzniciei
plural
  • obrăznicii
  • obrăzniciilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obrăznicie, obrăzniciisubstantiv feminin

  • 1. Atitudine, comportare de om obraznic; (cu sens atenuat) neascultare, neastâmpăr. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Numai obrăznicie putea să se cheme îndrăzneala unui ocnaș, care cere să fie tocmit strajă de noapte. POPA, V. 24. DLRLC
    • format_quote Scoți sufletul din om cu obrăzniciile tale. CREANGĂ, A. 46. DLRLC
    • format_quote Ce obrăznicie e asta, să intri aici? NEGRUZZI, S. I 227. DLRLC
etimologie:
  • Obraznic + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.