19 definiții pentru obleț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBLÉȚ, obleți, s. m. Pește mic, zvelt, de culoare albă-argintie, cu gura oblică, fără mustăți, care trăiește în apele dulci; albișoară, albiță, sorean (Alburnus alburnus).Obleț mare = pește migrator asemănător cu oblețul, lung, cu carnea grasă și gustoasă (Chalcalburnus chalcoides); țușcov. [Var.: obléte s. m.] – Oblu + suf. -eț.

obleț [At: DAMÉ, T. 127 / V: (pop) ~ete, (reg) bo~, boblete sm / Pl: (1-2, 4-8[1]) ~i și (1-3) ~e / E: oblu + -eț] 1 smn (Reg) Fiecare dintre bârnele care formează pereții caselor de lemn. 2 smn Bucată de lemn pentru foc. 3 sn Obadă la roată. 4-5 sm Două specii de pești mici de culoare albă-argintie, care trăiesc în apele dulci Si: albișor, albișoară, sorean, (reg) uclei (Alburnus alburnus și Alburnus lucidus). 6-7 sm (Îc) ~-de-mare sau ~-de-Dunăre Două specii de pești cu corpul alungit, mai mari decât obletul obișnuit, de culoare verzuie sau albăstruie, cu abdomenul alb-argintiu, care trăiesc mai ales în ape marine (Alburnus chalcoides și Chalcalburnus chalcoides danubicus). 8 sm (Iht; îc) ~-de-râu Beldiță (Alburnus bipunctatus). corectată

  1. În original, probabil incorect: 4-6. — cata

OBLÉȚ, obleți, s. m. Pește mic, zvelt, de culoare albă-argintie, cu gura oblică, fără mustăți, care trăiește în apele dulci; albișoară, albiță, sorean (Alburnus alburnus)Obleț mare = pește migrator, asemănător cu oblețul, lung, cu carnea grasă și gustoasă; țușcov (Chalcalburnus chalcoides) [Var.: obléte s. m.] – Oblu + suf. -eț.

OBLÉȚ, obleți, s. m. Pește mic de culoare albă-argintie, turtit lateral, care trăiește în apele dulci (Alburnus lucidus); albișor1. Văz jucînd obleți. SADOVEANU, A. L. 145. Nu cer un rechin. Prinde colo un obleț, ca să fie. SEBASTIAN, T. 19. «Oblețul, de Dunărea oblețui!» și glasul lui domol se pierde în liniștea cucernică a înserărei. DUNĂREANU, CH. 85. – Variantă: obléte s. m.

OBLÉȚ ~i m. Pește dulcicol de talie mică, cu solzi mărunți argintii, având gura oblică; sorean, albișoară. [Sil. -o-bleț] /oblu + suf. ~eț

obleț m. pește de formă și de colori diferite (Alburnus lucidus). [Și bobleț: origină necunoscută].

obléț m. (d. oblu 2). Dun. de jos. Un peștișor lung de 10-12 c.m. numit și ocleĭ, pitic și porcaș (alburnus lúcidus). V. guvid. S. n., pl. e. Est. Lemn mereŭ, bucată de lemn rătund (nedespicat) pentru foc. V. lodbă.

OBLÉTE s. m. v. obleț.

bobleț, -eață adj. (reg.) Care este prost, bleg. ◊ (subst.) Ei mai mari și să rămîie mai pe jos decît el, ca niște bobleți! (ISP.). • pl. -eți, -ețe. /cf. bobletic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obleț (o-bleț) s. m., pl. obleți

obléț s. m. (sil. -bleț), pl. obléți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBLÉȚ s. (IHT.) 1. (Alburnus alburnus) albișoară, sorean, (reg.) arvat, sabiță, săbioară, soreancă, soreață, sureatcă, uclei, (Dobr.) stoicesc, (Munt.) stoiceț. 2. obleț-mare (Chalcaburnus chalcoides) = (pop.) țușcov.

OBLEȚ s. (IHT.) 1. (Alburnus alburnus) albișoară, sorean, (reg.) arvat, sabiță, săbioară, soreancă, soreață, sureatcă, uclei, (Dobr.) stoicesc, (Munt.) stoiceț. 2. obleț-mare (Chalcaburnus chalcoides) = (reg.) țușcov.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OBLEȚ (OBLÉTE) (< oblu, pop., „neted, drept”) s. m. Pește ciprinid, dulcicol, cu corpul zvelt și solzi mici, argintii, lung de 10-20 cm, cu gura oblică, fără mustăți (Arburnus alburnus). Trăiește în apele dulci din nordul și centrul Europei și ale Asiei. În România este abundent în Dunăre și în afluenții ei, în Deltă și în bălți. Din solzii lui se prepară „esența de Orient”, folosită la fabricarea perlelor artificiale. Sin. sorean.O. mare = pește migrator asemănător cu oblețul, lung de 10-25 cm, cu carnea grasă și gustoasă (Chalcalburnus chalcoides); țușcov.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

oblete, obleți s. m. (intl.) hoț prost, lipsit de experiență și de îndemânare.

Intrare: obleț
  • silabație: o-bleț info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obleț
  • oblețul
  • oblețu‑
plural
  • obleți
  • obleții
genitiv-dativ singular
  • obleț
  • oblețului
plural
  • obleți
  • obleților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oblete
  • obletele
plural
  • obleți
  • obleții
genitiv-dativ singular
  • oblete
  • obletelui
plural
  • obleți
  • obleților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obleț, oblețisubstantiv masculin

  • 1. Pește mic, zvelt, de culoare albă-argintie, cu gura oblică, fără mustăți, care trăiește în apele dulci; albișor (Alburnus alburnus). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Văz jucînd obleți. SADOVEANU, A. L. 145. DLRLC
    • format_quote Nu cer un rechin. Prinde colo un obleț, ca să fie. SEBASTIAN, T. 19. DLRLC
    • format_quote «Oblețul, de Dunărea oblețui!» și glasul lui domol se pierde în liniștea cucernică a înserărei. DUNĂREANU, CH. 85. DLRLC
    • 1.1. Obleț mare = pește migrator asemănător cu oblețul, lung, cu carnea grasă și gustoasă (Chalcalburnus chalcoides). DEX '09
      sinonime: țușcov
etimologie:
  • Oblu + sufix -eț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.