2 definiții pentru obiecționare
Explicative DEX
OBIECȚIONA vb. I. intr. A face obiecții. [Pron. -biec-ți-o-. / et. incertă].
Ortografice DOOM
obiecționa vb., ind. prez. 3 sg. și pl. obiecționează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: obiecționare
obiecționare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||