15 definiții pentru obișnuință

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBIȘNUINȚĂ, obișnuințe, s. f. Faptul de a fi obișnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei; deprindere, obicei; datină. ◊ Loc. adv. Din obișnuință = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului. ♦ (Rar) întrebuințare. [Var.: (înv.) obicinuință s. f.] – Obișnui + suf. -ință.

OBIȘNUINȚĂ, obișnuințe, s. f. Faptul de a fi obișnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei; deprindere, obicei; datină. ◊ Loc. adv. Din obișnuință = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului. ♦ (Rar) întrebuințare. [Var.: (înv.) obicinuință s. f.] – Obișnui + suf. -ință.

obișnuință sf [At: GHEORGACHI, ap. LET2. III, 321 / V: (îrg) obicin~ / Pl: ~țe / E: obișnui + -ință] 1 Deprindere. 2 Datină. 3-4 Utilizare (frecventă). 5 (Îlav) Din (sau după, prin) ~ Potrivit obiceiului. 6 (Înv; îlav) Preste obicinuință Contrar obiceiului. 7 Familiarizare.

OBIȘNUINȚĂ, obișnuințe, s. f. Faptul de a fi obișnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei. Loc. adv. Din obișnuință = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului. Scoase din buzunarul vestei un creion cu capsa galbenă, fără de care, din obișnuință dăscălicească, nu putea vorbi. PETRESCU, Î. I 15. Țăranii se uitau toți după brișcă, mai mult din obișnuință. REBREANU, R. II 17. – Variantă: obicinuință (pronunțat -bici-) (CONACHI, P. 81) s. f.

OBIȘNUINȚĂ ~e f. 1) Însușire dobândită cu timpul, prin practică, și devenită trăsătură caracteristică; obicei; deprindere. ◊ Din ~ în virtutea deprinderii. 2) Pricepere căpătată prin repetarea aceleiași acțiuni; deprindere [G.-D. obișnuinței] /a (se) obișnui + suf. ~ință

obișnuință f. obiceiu anumit, deprindere căpătată.

obișnuínță f., pl. e (d. obișnuĭesc). Obiceĭ, deprindere: fiecare cu obișnuințele luĭ. – Vechĭ obicĭnuință. V. namaz.

OBICINUINȚĂ s. f. v. obișnuință.

OBICINUINȚĂ s. f. v. obișnuință.

OBICINUINȚĂ s. f. v. obișnuință.

obicinuință sf vz obișnuință

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obișnuință s. f., g.-d. art. obișnuinței; pl. obișnuințe

obișnuință s. f., g.-d. art. obișnuinței; pl. obișnuințe

obișnuință s. f., g.-d. art. obișnuinței; pl. obișnuințe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBIȘNUINȚĂ s. 1. v. obicei. 2. (mai ales la pl.) v. tabiet. 3. v. fire.

OBIȘNUINȚĂ s. 1. deprindere, obicei, (înv. și pop.) nărav, (pop.) învăț, treabă, (înv. și reg.) nacafa, (prin Olt.) săbaș, (înv.) învățătură, obicină. (Conform ~, a plecat la plimbare.) 2. (mai ales la pl.) apucătură, deprindere, obicei, tabiet, (înv.) taifet. (Are ~ele lui zilnice.) 3. apucătură, deprindere, fire, nărav, obicei, (Ban.) ogod. (I-am aflat ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONSUETUDO QUASI ALTERA NATURA (lat.) obișnuința este o a doua natură – Cicero, „De finibus bonorum et malorum”, V, 25.

Consuetudo quasi altera natura (lat. „Obișnuința e a doua natură”) – Cugetare a lui Cicero (De finibus, V, 25). A devenit proverb în multe limbi. LIT.

Intrare: obișnuință
obișnuință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obișnuință
  • obișnuința
plural
  • obișnuințe
  • obișnuințele
genitiv-dativ singular
  • obișnuințe
  • obișnuinței
plural
  • obișnuințe
  • obișnuințelor
vocativ singular
plural
obicinuință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obicinuință
  • obicinuința
plural
  • obicinuințe
  • obicinuințele
genitiv-dativ singular
  • obicinuințe
  • obicinuinței
plural
  • obicinuințe
  • obicinuințelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obișnuință, obișnuințesubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a fi obișnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Din obișnuință = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Scoase din buzunarul vestei un creion cu capsa galbenă, fără de care, din obișnuință dăscălicească, nu putea vorbi. PETRESCU, Î. I 15. DLRLC
      • format_quote Țăranii se uitau toți după brișcă, mai mult din obișnuință. REBREANU, R. II 17. DLRLC
etimologie:
  • Obișnui + sufix -ință. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.