29 de definiții pentru ob(o)roc obroc oboroc oboroacă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oboroa sf vz oboroc

OBRÓC, obroace, s. n. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Danie. 2. Măsură de capacitate de 44 (obrocul mare) sau de 22 de ocale (obrocul mic), folosită în trecut. ♦ Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din scoarță de tei, care servește ca unitate de măsură pentru cereale sau-pentru păstrarea și transportul acestora; conținutul acestui vas. ◊ Expr. A. pune (sau a ascunde, a ține etc.) ceva sub obroc = a feri ceva de văzul lumii, a ține ascuns, a ascunde bine ceva. 3. Coș de nuiele fără fund cu care se prind peștii. [Var.: oboróc s. n.] – Din ucr. uborok.

OBORÓC, oboroace, s. n. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Danie. 2. Măsură de capacitate de 44 sau de 22 de ocale, folosită în trecut. ♦ Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din scoarță de tei, care servește ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea și transportul acestora; conținutul acestui vas. ◊ Expr. A pune (sau a ascunde, a ține etc.) ceva sub obroc = a feri ceva de văzul lumii, a ține ascuns, a ascunde bine ceva. 3. Coș de nuiele fără fund cu care se prind peștii. [Var.: obróc s. n.] – Din ucr. uborok.

OBRÓC s. n. v. oboroc.

OBOROÁCĂ s. f. v. oboroc.

OBOROÁCĂ s. f. v. oboroc.

OBORÓC, oboroace, s. n. (Și în forma obroc) 1. Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut din scoarță de tei, care servește (la țară) ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea și transportul acestora. V. baniță, mierță. Piua-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, iar furca după horn. CREANGĂ, P. 5. La măsură a ieșit... Dintr-un snop Un oboroc. TEODORESCU, P. P. 151. ◊ Expr. A pune (sau a ascunde, a ține etc.) ceva sub obroc (sau oboroc) = a feri ceva de văzul lumii, a ține ascuns. Ești cel ce astăzi ai lumină; nu o pune subt obroc! las-o să lumineze aproapelui tău. GALACTION, O. I 247. Bată-te pustia noroc, că te-am pus sub oboroc. ȘEZ. I 3. ◊ Fig. Lumina științei de carte nu a mai zăbovit sub obroc pentru cei mulți. I. BOTEZ, ȘC. 8. 2. Coș de nuiele fără fund, în care se prinde crapul (din stuf). Punem oborocul unde umblă ori trece peștele. SADOVEANU, Î. A. 112. 3. (Bucov.) Un fel de ciubăraș în care se înmoaie rufele. Pînă i-or fierbe oalele la foc, ca să toarne în obroc peste cămeși, s-au pus la stative și s-au fost dat la țăsut. SBIERA, P. 309.- Variante: oboroácă (SADOVEANU, O. VII 81, ALECSANDRI, T. 920) s. f., obróc s. n.

OBORÓC ~oáce n. înv. 1) Recipient cilindric larg la gură, făcut, de obicei, din coajă de tei, servind la păstrarea și la transportarea cerealelor. 2) Conținut al unui asemenea recipient. 3) Unitate de măsură a capacității folosită, de regulă, pentru cereale. ◊ ~ mare oboroc cu o capacitate de 44 de ocale. ~ mic oboroc cu o capacitate de 22 ocale. 4) Unealtă primitivă de pescuit, în formă de cilindru fără fund, împletită din nuiele. /

oboroacă f. 1. oboroc: trei oboroace de grâu PANN; 2. fig. ceva mare cât o oboroacă: oboroaca asta de șlic AL. [V. oboroc].

oboroc n. baniță: fusele în oboroc sub pat CR. [Rus. UBOROKŬ, o măsură].

obroc n. 1. baniță: obroc de ovăz; fig. a pune lumina sub obroc, a ascunde oamenilor adevărul; 2. obricariță. [Rut. OBROK, porție; sensul 1 prin confuziune cu oboroc].

oboroácă f., pl. e (d. [h]odorob supt infl. luĭ oboroace, pl. luĭ oboroc). Nord. Oboroc (tîrnă) de nuĭelușe.

oboróc n., pl. oace (vrus. ubórok, sîrb. uborak, o măsură de capacitate, d. vsl. oborukŭ, d. vgerm. eimber, ngerm. eimer, găleată c’o toartă. V. cĭubăr). Vechĭ. Baniță maĭ mare (făcută din coajă de copac) cu care se măsuraŭ grînele. Fig. A pune lumina supt oboroc, a împedeca răspîndirea științeĭ saŭ a adevăruluĭ. Azĭ. Tîrnă maĭ mare (de 2-3 orĭ cît oboroaca). – În Munt. obroc (pin confuziune cu obroc, porțiune). În Mold. și hoboroc. V. speĭe.

1) obróc n., pl. oace (vsl. ob-rokŭ, promisiune, stipendiŭ, d. rešti-rekon, a vorbi, a zice; sîrb. obrok, „porțiune”, bg. „dar”, rut. rus. „leafă, tain”; ung. abrak, nutreț, orz. V. no-roc, pro-roc). Vechĭ. Porțiune de mîncare, tain. Apanaj. – Și oboroc (pin confuziune cu oboroc).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!obróc (o-broc) / oboróc (înv., pop.) s. n., pl. obroáce/ oboroáce

oboróc s. n., pl. oboroáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBORÓC s. v. dar, donație, porție, rație.

oboroc s. v. DAR. DONAȚIE. PORȚIE. RAȚIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

obróc (obroáce), s. n. – Porție, rație, tain. Sl. obroku „leafă” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 223), cf. sb., cr., slov., ceh., pol. obrok „rație”, mag. abrak „furaj”. S-a confundat cu obroc (var. înv. oboroc), s. n. (măsură de capacitate pentru cereale; coș; stavilă, ecluză), din sl. (v. rus.) uboruku (Cihac, II, 221; Byhan, 322; Tiktin), cf. rus. oborog, rut. uborok, ceh. uborek, sb., cr. uborak.Der. obroci, vb. (a se prosti, a se zăpăci), în loc de *oboroci; obrici, vb. (Olt., a opri, a interzice), probabil pornind de la sensul de „a raționa, a limita”; obricariță, s. f. (rație); obroceală, s. f. (zăpăceală, derută).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

oboroácă, oboroáce, s.f. (reg.) oboroc, baniță.

oboróc, oboroace, (oborog), s.n. – (reg.) Adăpost pentru fân; șopron. Construcție realizată din patru stâlpi de lemn, lungi de circa șapte metri, legați în partea de sus și de jos cu bare de lemn în formă pătrată. Acoperișul are forma unei piramide, care glisează pe stâlpi, în funcție de cantitatea de fân din șopron. Construcție nelipsită din curțile gospodăriilor din satele de pe Vișeu, Iza, apărând ceva mai rar în bazinul Marei și a Cosăului și aproape deloc în celelalte regiuni (Bănățeanu, 1969: 78). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, în var. oborog. Etnologii au localizat astfel de construcții (șoproane cu acoperiș glisant) în țările din nord: „În Olanda, de pildă, având absolut aceeași structură și înfățișare ca cele maramureșene” (P. Petrescu, 1969). „Io, odată, l-am auzât, că dormeam afară, într-un oboroc” (Bilțiu, 2001: 261). – Din ucr. uborok (DEX, MDA); din rus. uborok „măsură de capacitate” < vsl. uborokǔ (Scriban, Șăineanu).

obróc, obroace, s.n. – (reg.) 1. Porție, rație. 2. Ofrandă, plată (Memoria, 2001). – Din sl. obrokǔ „leafă” (Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER).

oboróc, -oace, s.n. – Adăpost pentru fân construit în patru stâlpi și care are un acoperiș glisant: „Io, odată, l-am auzât, că dormeam afară, într-un oboroc” (Bilțiu 2001: 261). – Din ucr. uborok.

obróc, obroace, s.n. – Ofrandă, plată (Memoria 2001). – Din sl. obrokǔ „leafă” (DER).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a ține (ceva) sub obroc expr. a ascunde ceva.

Intrare: ob(o)roc
  • silabație: o-broc
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obroc
  • obrocul
  • obrocu‑
plural
  • obroace
  • obroacele
genitiv-dativ singular
  • obroc
  • obrocului
plural
  • obroace
  • obroacelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oboroc
  • oborocul
  • oborocu‑
plural
  • oboroace
  • oboroacele
genitiv-dativ singular
  • oboroc
  • oborocului
plural
  • oboroace
  • oboroacelor
vocativ singular
plural
oboroacă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oboroa
  • oboroaca
plural
  • oboroace
  • oboroacele
genitiv-dativ singular
  • oboroace
  • oboroacei
plural
  • oboroace
  • oboroacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ob(o)roc obroc oboroc oboroacă

  • 2. Măsură de capacitate de 44 (obrocul mare) sau de 22 de ocale (obrocul mic), folosită în trecut.
    surse: DEX '09
    • 2.1. Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din scoarță de tei, care servește ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea și transportul acestora; conținutul acestui vas.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Piua-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, iar furca după horn. CREANGĂ, P. 5.
        surse: DLRLC
      • La măsură a ieșit... Dintr-un snop Un oboroc. TEODORESCU, P. P. 151.
        surse: DLRLC
      • 2.1.1. expresie A. pune (sau a ascunde, a ține etc.) ceva sub obroc = a feri ceva de văzul lumii, a ține ascuns, a ascunde bine ceva.
        surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ascunde 3 exemple
        exemple
        • Ești cel ce astăzi ai lumină; nu o pune subt obroc! las-o să lumineze aproapelui tău. GALACTION, O. I 247.
          surse: DLRLC
        • Bată-te pustia noroc, că te-am pus sub oboroc. ȘEZ. I 3.
          surse: DLRLC
        • figurat Lumina științei de carte nu a mai zăbovit sub obroc pentru cei mulți. I. BOTEZ, ȘC. 8.
          surse: DLRLC
  • 3. Coș de nuiele fără fund cu care se prind peștii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Punem oborocul unde umblă ori trece peștele. SADOVEANU, Î. A. 112.
      surse: DLRLC
  • 4. Bucovina Un fel de ciubăraș în care se înmoaie rufele.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Pînă i-or fierbe oalele la foc, ca să toarne în obroc peste cămeși, s-au pus la stative și s-au fost dat la țăsut. SBIERA, P. 309.
      surse: DLRLC

etimologie: