21 de definiții pentru oaspete oaspăt oaspe


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oaspete sm [At: CORESI, L. 140/8 / V: (înv) ~păt, oaspe, ~et, ~eț, ~eță sf, os~ / Pl: ~eți și (nob, sf) ~ete / E: ml hospes, -itis] 1 Persoană care vizitează pe cineva în casa acestuia. 2 Cel căruia i se oferă ospitalitate Si: conviv, invitat, musafir, (reg) vindic, (liv) gost. 3-4 Persoană (oficială) care vizitează o țară, o instituție etc. sau asistă, ca invitat, ca reprezentant, delegat etc., la o solemnitate, la un spectacol etc. 5 (Spc) Musafir la nuntă Si: nuntaș. 6 (Reg) Cel care vine la nuntă cu tatăl miresei. 7 (Rar) Gazdă.

OÁSPETE, oaspeți, s. m. 1. Persoană care vizitează pe cineva în casa acestuia; persoană căreia i se oferă ospitalitate; musafir, invitat. ♦ Persoană (oficială) care vizitează o țară, o instituție sau asistă (ca invitat, ca reprezentant) la o solemnitate, la un spectacol etc. 2. (Reg.) Nuntaș. [Var.: oáspe, oáspăt s. m.] – Lat. hospes, -itis.

OÁSPETE, oaspeți, s. m. 1. Persoană care vizitează pe cineva în casa acestuia; cel căruia i se oferă ospitalitate; musafir, invitat. ♦ Persoană (oficială) care vizitează o țară, o instituție sau asistă (ca invitat, ca reprezentant) la o solemnitate, la un spectacol etc. 2. (Reg.) Nuntaș. [Var.: oáspe, oáspăt s. m.] – Lat. hospes, -itis.

OÁSPETE, oaspeți, s. m. 1. Persoană care vizitează pe cineva în casa acestuia, persoană căreia i se oferă ospitalitate; musafir. Masa din foișorul casei lui Iorgu Samson era împresurată de oaspeți. SADOVEANU, N. P. 52. Cina lui Abu-Hasan nu era foarte bogată, însă bună și curată, așa ca să poată mulțumi destul pe un oaspete drumeț. CARAGIALE, P. 123. Nu te turbura tătucă, mai bine mergi de te gătește, ca să primim oaspeții veniți la noi de prin fundul, lumii. ALECSANDRI, T. I. 410. ◊ Fig. Numai lebedele albe, cînd plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștei acestei, Cu aripele întinse se mai scutură și-o taie Cînd în cercuri tremurînde, cînd în brazde de văpaie. EMINESCU, O. I 152. Oaspeții caselor noastre, cocostîrci și rîndunele, Părăsit-au a lor cuiburi și-au fugit de zile rele. ALECSANDRI, O. 167. ◊ Expr. (A fi) bucuros de oaspeți (rar de oaspete) = a primi cu plăcere musafiri. Bătu în ușă și strigă: bucuros de oaspete? VISSARION, B. 99. ♦ Persoană care vizitează o țară, o instituție sau asistă (ca invitat, ca reprezentant) la o solemnitate, la reprezentații etc. A devenit o tradiție ca la marea noastră sărbătoare națională să fie de față numeroși oaspeți de peste hotare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2749. 2. (Transilv., Maram., Bucov.) Nuntaș. La ospăț... tot oaspeți rari. Tot crai și tot crăiese mari. COȘBUC, P. I 57. În Transilvania tot oaspetele aduce cu sine cîte ceva de-ale mîncării. SEVASTOS, N. 285. – Variante: oáspe (REBREANU, R. I 53, EMINESCU, O. I 147, ALECSANDRI, T. II 97), oáspăt (LESNEA, I. 130) s. m.

OÁSPETE ~ți m. 1) Persoană care vine în vizită, în ospeție; musafir. 2) Persoană oficială invitată să asiste la o adunare sau la o solemnitate. /<lat. hospes, ~itis

oaspe(te) m. 1. cel primit cu bunăvoință în casa cuiva: 2. cel ce primește bucuros pe un străin; 3. fig. străin, trecător: rândunelele sunt oaspeți de primăvară; 4. cel invitat la masă. [Lat. HOSPES, HOSPITEM].

oáspete m. (din ac. lat. hóspitem, nom. hóspes [din *hósti-pes, apărător al străinuluĭ, d. hostis, străin], gazdă și [maĭ tîrziŭ] oaspete; it. pv. oste, vfr. ost, nfr. hôte, sp. huesped, pg. hospede. Cp. cu judec 1. V. oaste, gazdă). Rar. Musafir, persoană ospătată de gazdă saŭ care a venit în vizită. Fig. Rîndunelele-s oaspețiĭ caselor noastre. – Rar fem.: oaspetea eĭ, fără pl.

oaspăt[1] sm vz oaspete[2] modificată

  1. În original, greșit tipărit: oaspăț; vezi și definiția principală — LauraGellner
  2. În original, trimitere la cuvântul oaspe, care este el însuși trimitere — LauraGellner

oaspet sm vz oaspete[1] modificată

  1. În original, trimitere la cuvântul oaspe, care este el însuși trimitere — LauraGellner

OÁSPĂT s. m. v. oaspete.

OÁSPE s. m. v. oaspete.

profésor-oáspete s. m. (înv.) Profesor invitat pentru a ține cursuri la o universitate străină ◊ „Dan Grigorescu, profesor-oaspete la Departamentul de Literatură comparată al Universității Washington din Seattle.” Cont. 12 III 71 p. 10. ◊ „Eugenia Popescu-Județ, profesor-oaspete de la Universitatea din Pittsburg, a prezentat creația muzicală cantemirească în istoria muzicii turcești.” Sc. 29 X 73 p. 6; v. și R.lit. 27 XII 73 p. 31 (din profesor + oaspete, după germ. Gastprofessor; cf. engl. visiting-professor)

oáspe (oa dift.) m. fără pl. (din nom. lat. hóspes. Cp. cu jude, rece, șerpe). Rar. Oaspete.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oáspete s. m., pl. oáspeți

oáspete s. m., pl. oáspeți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OASPETE s. invitat, musafir, (rar) vizitator, (reg.) vindic, (prin Ban. și Transilv.) gost, ospecioi. (A avut ~ de seamă.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oáspe (-péți), s. m.1. Persoană care primește găzduire. – 2. Musafir. – Var. oaspete. Mr. oaspe, megl. oaspiț. Lat. hospĕs, pl. hospĭtes (Diez, I, 298; Pușcariu 1215; Candrea-Dens., 1275; REW 4197), cf. it., prov. oste, v. fr. ost (fr. hôte), sp. huésped, port. hospede. Pentru dubla der. oaspe și oaspete, cf. om și sp. sierpe și serpiente. Der. ospăta, vb. (a da mîncare; a mînca, a petrece), mr. ospetu, ospetare, care ar putea proveni de asemenea din lat. hospĭtāre (Pușcariu 1231; Candrea-Dens., 1277; REW 4199; Tiktin); cf. alb. špëtoń „a salva” (Philippide, II, 644); ospătat, s. m. (birtaș, hangiu); ospătătoare, s. f. (înv., hangiță); ospătător, s. m. (hangiu, birtaș); ospătărie, s. f. (cîrciumă, birt); ospătos, adj. (primitor); ospătăreț, adj. (primitor); prospăta (var. împrospăta), vb. (Trans., a invita), pare o confuzie locală a lui ospăta cu proaspăt, cf. prospătură „mîncare proaspătă” (după Pușcariu, Dacor., III, 685 și REW 4199, din lat. perhospĭtāre; după Graur, BL, V, 101 din pre și ospăta). – Cf. ospăț.

Intrare: oaspete
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oaspete
  • oaspetele
plural
  • oaspeți
  • oaspeții
genitiv-dativ singular
  • oaspete
  • oaspetelui
plural
  • oaspeți
  • oaspeților
vocativ singular
  • oaspete
plural
  • oaspeților
substantiv masculin (M34)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oaspăt
  • oaspătul
  • oaspătu‑
plural
  • oaspeți
  • oaspeții
genitiv-dativ singular
  • oaspăt
  • oaspătului
plural
  • oaspeți
  • oaspeților
vocativ singular
  • oaspătule
  • oaspete
plural
  • oaspeților
substantiv masculin (M52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oaspe
  • oaspele
plural
  • oaspeți
  • oaspeții
genitiv-dativ singular
  • oaspe
  • oaspelui
plural
  • oaspeți
  • oaspeților
vocativ singular
  • oaspe
plural
  • oaspeților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oaspete oaspătă oaspăt oaspe

  • 1. Persoană care vizitează pe cineva în casa acestuia; persoană căreia i se oferă ospitalitate.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: invitat, -ă musafir, -ă diminutive: ospecior 5 exemple
    exemple
    • Masa din foișorul casei lui Iorgu Samson era împresurată de oaspeți. SADOVEANU, N. P. 52.
      surse: DLRLC
    • Cina lui Abu-Hasan nu era foarte bogată, însă bună și curată, așa ca să poată mulțumi destul pe un oaspete drumeț. CARAGIALE, P. 123.
      surse: DLRLC
    • Nu te turbura tătucă, mai bine mergi de te gătește, ca să primim oaspeții veniți la noi de prin fundul lumii. ALECSANDRI, T. I. 410.
      surse: DLRLC
    • figurat Numai lebedele albe, cînd plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștei acestei, Cu aripele întinse se mai scutură și-o taie Cînd în cercuri tremurînde, cînd în brazde de văpaie. EMINESCU, O. I 152.
      surse: DLRLC
    • figurat Oaspeții caselor noastre, cocostîrci și rîndunele, Părăsit-au a lor cuiburi și-au fugit de zile rele. ALECSANDRI, O. 167.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie (A fi) bucuros de oaspeți (rar de oaspete) = a primi cu plăcere musafiri.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Bătu în ușă și strigă: bucuros de oaspete? VISSARION, B. 99.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Persoană (oficială) care vizitează o țară, o instituție sau asistă (ca invitat, ca reprezentant) la o solemnitate, la un spectacol etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • A devenit o tradiție ca la marea noastră sărbătoare națională să fie de față numeroși oaspeți de peste hotare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2749.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • La ospăț... tot oaspeți rari. Tot crai și tot crăiese mari. COȘBUC, P. I 57.
      surse: DLRLC
    • În Transilvania tot oaspetele aduce cu sine cîte ceva de-ale mîncării. SEVASTOS, N. 285.
      surse: DLRLC

etimologie: