14 definiții pentru oțărâre
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OȚĂRÂRE, oțărâri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) oțărî; oțăreală (1). [Var.: oțerire s. f.] – V. oțărî.
OȚĂRÂRE, oțărâri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) oțărî; oțăreală (1). [Var.: oțerire s. f.] – V. oțărî.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
oțărâre sf [At: ASACHI, S. L. II, 53 / V: (reg) ~rire, oțerire / Pl: ~ri / E: oțărî] (Îvp) 1 Mânie. 2 Răstire. 3 Revoltă. 4 Scârbă. 5 înfiorare. 6 Spaimă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OȚERIRE s. f. v. oțărâre.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OȚERIRE s. f. v. oțărâre.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
oțărire sf vz oțărâre
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oțerire sf vz oțărâre
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OȚĂRÎRE s. f. Faptul de a(se) oțărî; supărare mare, mînie, furie; indignare. Fată hăi! vină-ncoace! strigă el cu oțărîre, holbîndu-se la dînsa. SADOVEANU, Z. C. 149. – Variantă: oțerire (NEGRUZZI, S. I 7) s. f
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OȚERIRE s. f. v. oțărîre.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
oțărire f. Mold. 1. indignațiune: am rămas mut de oțărire și de rușine NEGR.; 2. înfiorare, spaimă: pe margini de prăpăstii călcând făr’ oțărire AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oțărîre f. Acțiunea de a te oțărî, înfiorare din cauza dezgustuluĭ saŭ groazeĭ. Îndîrjire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oțărâre (pop.) s. f., g.-d. art. oțărârii; pl. oțărâri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oțărâre (pop.) s. f., g.-d. art. oțărârii; pl. oțărâri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oțărâre s. f., g.-d. art. oțărârii; pl. oțărâri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OȚĂRÂRE s. v. furie, groază, indignare, încrâncenare, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, înspăimântare, înverșunare, mânie, oroare, revoltare, revoltă, scandalizare, spaimă, teroare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oțărîre s. v. FURIE. GROAZĂ. INDIGNARE. ÎNCRÎNCENARE. ÎNFIORARE. ÎNFRICOȘARE. ÎNGROZIRE. ÎNSPĂIMÎNTARE. ÎNVERȘUNARE. MÎNIE. OROARE. REVOLTARE. REVOLTĂ. SCANDALIZARE. SPAIMĂ. TEROARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
oțărâre, oțărârisubstantiv feminin
-
- Fată hăi! vină-ncoace! strigă el cu oțărîre, holbîndu-se la dînsa. SADOVEANU, Z. C. 149. DLRLC
-
etimologie:
- oțărî DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.