2 definiții pentru nățălui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nățălui vt [At: ALR II, 5778/182 / Pzi: ~esc / E: cf ger netzen, mg neccel] (Reg) A broda.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nățălui, nățăluiesc, vb. IV (reg.) a broda.

Intrare: nățălui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nățălui
  • nățăluire
  • nățăluit
  • nățăluitu‑
  • nățăluind
  • nățăluindu‑
singular plural
  • nățăluiește
  • nățăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nățăluiesc
(să)
  • nățăluiesc
  • nățăluiam
  • nățăluii
  • nățăluisem
a II-a (tu)
  • nățăluiești
(să)
  • nățăluiești
  • nățăluiai
  • nățăluiși
  • nățăluiseși
a III-a (el, ea)
  • nățăluiește
(să)
  • nățăluiască
  • nățăluia
  • nățălui
  • nățăluise
plural I (noi)
  • nățăluim
(să)
  • nățăluim
  • nățăluiam
  • nățăluirăm
  • nățăluiserăm
  • nățăluisem
a II-a (voi)
  • nățăluiți
(să)
  • nățăluiți
  • nățăluiați
  • nățăluirăți
  • nățăluiserăți
  • nățăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • nățăluiesc
(să)
  • nățăluiască
  • nățăluiau
  • nățălui
  • nățăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)