2 definiții pentru năprăsnicire
Explicative DEX
NĂPRĂSNICI, năprăsnicesc, vb. IV. Refl. (Popular; rar) A deveni năprasnic, fioros. Părul i-a crescut, Din creștet pînă-n pămînt. Trupul s-a-nvălit, S-a sălbăticit, S-a năprăsnicit. PĂSCULESCU, L. P. 180.
NĂPRĂSNICI, năprăsnicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni năprasnic, fioros. – Din năprasnic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: năprăsnicire
năprăsnicire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
năprăsnici, năprăsnicescverb
- 1. A deveni năprasnic, fioros. DLRLC DLRM
- Părul i-a crescut, Din creștet pînă-n pămînt. Trupul s-a-nvălit, S-a sălbăticit, S-a năprăsnicit. PĂSCULESCU, L. P. 180. DLRLC
-
etimologie:
- năprasnic DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.