13 definiții pentru numărătoare (numărare, obiect)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

numărătoare sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~mer~, (reg) lumănă~ / Pl: ~ori / E: număra1 + -toare] 1-2 Numărare (1-2). 3 Rezultat al numărării Si: număr1 (1), (îvp) numărătură (3), socoteală. 4 (Pex) Mod de a număra1. 5 (Reg; îe) A face ~ A răscoli stâna. 6 (Îs) ~a banilor Plată. 7 (Înv) Recensământ. 8 (Reg) Țarc cu o singură poartă prin care trec oile una câte una pentru a putea fi numărate. 9 (Reg; prc) Poartă a acestui țarc. 10 (Înv) Numerar. 11 (Înv; îs) Bani (în) ~ Bani lichizi. 12 Abac. 13 (Îs) ~ inversă Program de operații prevăzut a se desfășura în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spațiale sau de debutul unei activități de importanță majoră.

NUMĂRĂTOÁRE numărători, s. f. 1. Numărare; socoteală, calcul. ◊ Numărătoare inversă = program de operații care se desfășoară în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spațiale sau de debutul unei activități (de importanță majoră). 2. Abac. – Număra + suf. -(ă)toare.

NUMĂRĂTOÁRE, numărători, s. f. 1. Numărare; socoteală, calcul. ◊ Numărătoare inversă = program de operații prevăzute a se desfășura în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spațiale sau de debutul unei activități (de importanță majoră). 2. Abac. – Număra + suf. -ătoare.

NUMĂRĂTOÁRE, numărători, s. f. 1. Acțiunea de a număra; socotit, numărat, calcul. Aici la dumneavoastră s-a greșit numărătoarea. DUMITRIU, N. 260. Să arăte... martorii care s-au găsit față la vînzare și la numărătoarea banilor. SADOVEANU, B. 216. Nici nu-i poate veni în minte cugetul ascuns în această ciudată numărătoare. EMINESCU, N. 55. ◊ (Învechit, în expr.) În numărătoare = în numerar, în bani gheață. Văzînd că nu poți căpăta bani în numărătoare, ia o orînduială la visterie. KOGĂLNICEANU, S. 203. 2. (Învechit) Recensămînt, statistică. 3. Abac.

NUMĂRĂTOÁRE ~óri f. Operația de a număra. /a număra + suf. ~ătoare

numărătoare f. 1. calcul amănunțit; 2. numerar.

numerătoare sf vz numărătoare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

numărătoáre1 (numărare, obiect) s. f., g.-d. art. numărătórii; pl. numărătóri

numărătoáre (numărare, diagramă) s. f., g.-d. art. numărătórii; pl. numărătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NUMĂRĂTOÁRE s. 1. v. numărat. 2. v. abac.

NUMĂRĂTOÁRE s. v. recensământ.

numărătoare s. v. RECENSĂMÎNT.

NUMĂRĂTOARE s. 1. numărare, numărat, (pop.) numărătură, (înv.) socoteală, socotință. (~ obiectelor.) 2. abac. (~ cu bile, pentru calcule.)

Intrare: numărătoare (numărare, obiect)
numărătoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • numărătoare
  • numărătoarea
plural
  • numărători
  • numărătorile
genitiv-dativ singular
  • numărători
  • numărătorii
plural
  • numărători
  • numărătorilor
vocativ singular
plural

numărătoare (numărare, obiect)

  • exemple
    • Aici la dumneavoastră s-a greșit numărătoarea. DUMITRIU, N. 260.
      surse: DLRLC
    • Să arăte... martorii care s-au găsit față la vînzare și la numărătoarea banilor. SADOVEANU, B. 216.
      surse: DLRLC
    • Nici nu-i poate veni în minte cugetul ascuns în această ciudată numărătoare. EMINESCU, N. 55.
      surse: DLRLC
    • 1.1. învechit expresie În numărătoare = în numerar, în bani gheață.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Văzînd că nu poți căpăta bani în numărătoare, ia o orînduială la visterie. KOGĂLNICEANU, S. 203.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Numărătoare inversă = program de operații care se desfășoară în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spațiale sau de debutul unei activități (de importanță majoră).
      surse: DEX '09
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Număra + sufix -(ă)toare.
    surse: DEX '09