7 definiții pentru număruș
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
număruș sn [At: F (1890), 390 / V: ~mme~ / Pl: ~e, ~uri / E: mg numerus] (Trs) 1-3 Număr1 (1,4-5). 4 (înv; șîs a merge, a lua sau a duce ~) Recrutare. 5 (Înv; pex; îas) Tragere la sorți pentru recrutare. 6-7 (Îla) Pe ~ (Recrutat) prin tragere la sorți. 8 (Pop) Amuletă purtată de copii contra deochiului.
NUMĂRUȘ, numărușuri, s. n. (Învechit și regional) 1. Număr. Făcea trăsuri și sămădaș Din slove și din numărușuri. COȘBUC, P. II 234. 2. Recrutare, sorți pentru recrutare. A venit... Să meargă la număruș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 323.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NUMĂRUȘ, numărușuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Număr. 2. Recrutare. – Din număr + suf. -uș.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
numeruș sn vz număruș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NUMĂRUȘ s. v. recrutare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
număruș s. v. RECRUTARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
număruș, numărușe, și numărușuri, s.n. (reg.) 1. număr. 2. recrutare; tragere la sorți pentru recrutare. 3. (în credințele populare) amuletă purtată de copii contra deochiului.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |