opțiuni
  • info

12 definiții pentru numărător (persoană)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NUMĂRĂTOR, -OARE, numărători, -oare, s. n., s. m. 1. S. n. Aparat care servește la numărare. 2. S. m. și f. (Rar) Persoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesia de a număra. 3. S. m. Termen al unei fracții ordinare, scris deasupra liniei de fracție, arătând numărul de părți egale (indicate de numitor) conținute de fracție. – Număra + suf. -ător.

numărător, ~oare [At: ST. LEX. 223r/1 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: număra1 + -(ă)tor] 1 sm Persoană care face un calcul. 2 sm Persoană cu funcția de a număra1 (1), de a socoti bani. 3 sn (Înv) Numeral (5). 4 sm (Înv, sn) Parte a unei fracții ordinare situată deasupra liniei de fracție și care reprezintă deîmpărțitul operației de împărțire Si: (înv) numerator. 5 sn Aparat folosit la numerotare în presa de tipar înalt. 6 sn (Îs) ~ tipografic Aparat de numărat și calculat volumul de text al unui manuscris dactilografiat. 7 sf Abac. 8 a (Înv; îs) Bani ~ Bani numerar.

NUMĂRĂTOR, -OARE, numărători, -oare, subst. 1. S. n. Aparat care servește la numărare. 2. S. m. și f. (Rar) Persoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesiunea de a număra. 3. S. m. Termen al unei fracții ordinare, scris deasupra liniei de fracție și reprezentând deîmpărțitul operației de împarțire. – Număra + suf. -ător.

NUMĂRĂTOR3, -OARE, numărători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care numără ceva.

NUMĂRĂTOR I. s. m. 1. termen al unei fracții, deasupra liniei de fracție, indicând numărul de părți conținute de fracție. 2. aparat folosit la numerotare la tiparul înalt. II. s. m. f. persoană care numără, socotește, calculează ceva (după fr. numérateur)

NUMĂRĂTOR s. m. (Criș., Trans. SE) În sintagma numărător de stele = astrolog, cititor în stele. Meșterii astronomiei ce să cheamă numărători si socotitori de steale. GA, 58r. Fiind acela numărătoriu de stele. MISC. 1778, 47r. Etimologie: număra + suf. -tor. Vezi și număra.

numărătoriu2 s vz numărător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

numărător2 (persoană; termen al unei fracții) s. m., pl. numărători

numărător1 (persoană, termen al unei fracții) s. m., pl. numărători

numărător (persoană, termen al unei fracții) s. m., pl. numărători

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NUMĂRĂTOR adj. v. cash, gata, gheață, lichid, numerar, sunător.

numărător adj. v. GATA. GHEAȚĂ. LICHID. NUMERAR. SUNĂTOR.

Intrare: numărător (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • numărător
  • numărătorul
  • numărătoru‑
plural
  • numărători
  • numărătorii
genitiv-dativ singular
  • numărător
  • numărătorului
plural
  • numărători
  • numărătorilor
vocativ singular
  • numărătorule
plural
  • numărătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

numărător, numărătorisubstantiv masculin
numărătoare, numărătoaresubstantiv feminin

  • 1. rar Persoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesia de a număra. DEX '09 DLRLC MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.