9 definiții pentru numărătoare (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NUMĂRĂTOR, -OARE, numărători, -oare, s. n., s. m. 1. S. n. Aparat care servește la numărare. 2. S. m. și f. (Rar) Persoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesia de a număra. 3. S. m. Termen al unei fracții ordinare, scris deasupra liniei de fracție, arătând numărul de părți egale (indicate de numitor) conținute de fracție. – Număra + suf. -ător.
numărătoriu2 s vz numărător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
numerătoare sf vz numărătoare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NUMĂRĂTOR, -OARE, numărători, -oare, subst. 1. S. n. Aparat care servește la numărare. 2. S. m. și f. (Rar) Persoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesiunea de a număra. 3. S. m. Termen al unei fracții ordinare, scris deasupra liniei de fracție și reprezentând deîmpărțitul operației de împarțire. – Număra + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
NUMĂRĂTOR3, -OARE, numărători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care numără ceva.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NUMĂRĂTOR I. s. m. 1. termen al unei fracții, deasupra liniei de fracție, indicând numărul de părți conținute de fracție. 2. aparat folosit la numerotare la tiparul înalt. II. s. m. f. persoană care numără, socotește, calculează ceva (după fr. numérateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
numărătoare2 (persoană) s. f., g.-d. art. numărătoarei; pl. numărătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
numărătoare2 (persoană) s. f., g.-d. art. numărătoarei; pl. numărătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
numărătoare (persoană) s. f., g.-d art. numărătoarei; pl. numărătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
numărător, numărătorisubstantiv masculin numărătoare, numărătoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesia de a număra. DEX '09 DLRLC MDN '00
etimologie:
- Număra + sufix -ător. DEX '09 DEX '98
- numérateur MDN '00