15 definiții pentru novice (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NOVÍCE, novici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care abia a început să învețe ceva sau care a început de curând să activeze într-un domeniu; începător. 2. Adj. Care nu are experiența vieții. 3. S. m. și f. Persoană care a intrat de curând într-o mănăstire și are de făcut un stagiu până la călugărie. 4. S. m. și f. Spec. Marinar care face ucenicie. – Din fr. novice.

novice [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 98 / V: (înv) ~iciu, ~iț sm / Pl: ~ici, ~ice / E: lat novicius, fr novice, it novizio] 1 smf Persoană care a început de curând să activeze într-un anumit domeniu Si: începător. 2 smf Persoană care nu are încă experiență, pricepere Si: începător. 3 smf Persoană care a început de curând să învețe ceva. 4 a Care nu are experiența vieții Si: candid, inocent, nevinovat. 5 smf (Spc) Persoană care a intrat de curând într-o mănăstire și trebuie să facă un anumit stagiu pentru a se călugări. 6 sm (Spc) Marinar care face ucenicie.

NOVÍCE, novici, -ce, s. m. și f. 1. Persoană care abia a început să învețe ceva sau care a început de curând să activeze într-un domeniu; începător. ♦ (Adjectival) Care nu are experiența vieții. 2. Persoană care a intrat de curând într-o mănăstire și are de făcut un stagiu până la călugărie. 3. Spec. Marinar care face ucenicie. – Din fr. novice.

NOVÍCE, novici, -e, s. m. și f. 1. Persoană care abia a început să învețe ceva; începător. V. ucenic, neofit. Ca toți novicii la comandă, căpitanul dă ordine complete. CAMIL PETRESCU, U. N. 317. Cîrmaciul oftează, Matrozii melancolic cîntă... Novicii în port se coboară, Spre rîs și petrecere zboară. MACEDONSKI, O. I 153. ♦ (Adjectival) Cu suflet curat, nevinovat, candid, inocent. După aceasta, veni una, încă copilă, încă novice: timidă și sperioasă. BOLINTINEANU, O. 391. 2. Persoană care a intrat într-o mănăstire și are de făcut un stagiu pînă la călugărire.

NOVÍCE s.m. și f. 1. Persoană intrată de curând într-o mănăstire spre a se călugări. 2. Începător neexperimentat (într-o profesiune, într-un meșteșug etc.). [Cf. fr. novice, it. novizio, lat. novicius].

NOVÍCE s. m. f. 1. cel intrat de curând într-o mănăstire spre a se călugări. 2. începător într-un domeniu oarecare. (< fr. novice, lat. novicius)

novice m. 1. cel ce a intrat de curând într’o mânăstire; 2. ucenic de matelot. ║ a. care e puțin exersat: orator novice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!novíce adj. m., s. m., pl. novíci; adj. f., s. f. sg. și pl. novíce

novice adj. m. și f., novici m. pl., novice f. pl.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NOVÍCE s. v. debutant, începător.

novice s. v. DEBUTANT. ÎNCEPĂTOR.

Intrare: novice (s.m.)
substantiv masculin (M51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • novice
  • novicele
plural
  • novici
  • novicii
genitiv-dativ singular
  • novice
  • novicelui
plural
  • novici
  • novicilor
vocativ singular
  • novice
plural
  • novicilor

novice (persoană)

  • 1. Persoană care abia a început să învețe ceva sau care a început de curând să activeze într-un domeniu.
    exemple
    • Ca toți novicii la comandă, căpitanul dă ordine complete. CAMIL PETRESCU, U. N. 317.
      surse: DLRLC
    • Cîrmaciul oftează, Matrozii melancolic cîntă... Novicii în port se coboară, Spre rîs și petrecere zboară. MACEDONSKI, O. I 153.
      surse: DLRLC
  • 2. Persoană care a intrat de curând într-o mănăstire și are de făcut un stagiu până la călugărie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. prin specializare Marinar care face ucenicie.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: