NORMAND, -Ă, normanzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume sub care erau cunoscute populațiile germanice care locuiau în Peninsula Scandinavă, Iutlanda și în insulele vecine; vikingi, varegi; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste populații. 2. Persoană originară sau locuitor din Normandia. 3. Adj. Care aparține Normandiei sau normanzilor (1), privitor la Normandia ori la normanzi.Din fr. normand.

normand, ~ă [At: VALIAN, V. / V: (înv) ~man / Pl: ~nzi, ~e / E: fr normand] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Normandiei. 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din Normandia. 5 smp Populație care locuiește în Normandia. 6 smp Popoare germanice ale danezilor, norvegienilor și suedezilor care locuiau în Evul Mediu în Peninsula Scandinavă, în Iutlanda și în insulele vecine. 7-9 a Care aparține (Normandiei sau) normanzilor (5-6). 10-12 a Care se referă (la Normandia sau) la normanzi (6-7). 13-15 a Care este caracteristic (Normandiei sau) normanzilor (6-7).

*NORMAND I. adj. 🌍 Din Normandia. II. sm., NORMANDĂ (pl. -de) sf. Locuitor, locuitoare din Normandia [fr.].

NORMAND, -Ă, normanzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Nume sub care erau cunoscute neamurile germanice care locuiau în Peninsula Scandinavă, Irlanda și în insulele vecine; vikingi, varegi; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste neamuri sau populații. 2. Locuitor al Normandiei. 3. Adj. Care aparține normanzilor (1) sau locuitorilor Normandiei, privitor la normanzi sau la locuitorii Normandiei. – Din fr. normand.

NORMAND, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Normandia. ◊ (s. n.) dialect dintr-un grup de dialecte din nordul Franței, vorbit în Normandia. (< fr. normand)

NORMAND ~dă (~zi, ~de) m. și f. 1) la pl. Populația germanică care locuia în Peninsula Scandinavă și în insulele vecine. 2) Persoană care făcea parte din această populație. /<fr. normand

normand adj. m., s. m., pl. normanzi; adj. f., s. f. normandă, pl. normande

normand adj. m., s. m., pl. normanzi; adj. f., s. f. normandă, pl. normande

NORMANZI s. pl. (IST.) varegi (pl.), vikingi (pl.).

NORMANZI s. pl. (IST.) varegi (pl.), vikingi (pl.).

NORMAND, -Ă s. m. și f., adj. 1. s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Normandiei sau este originară de acolo ; (la m. pl.) populație care locuiește în Normandia; nume dat neamurilor germanice ale danezilor, norvegienilor și suedezilor care locuiau în timpul evului mediu în Peninsula Scandinavă, în Iutlanda și în insulele vecine. cf. valian, v. În apusul Europei, normanii, de nume german, fură desnaționalizați de poporul francez în sînul căruia se așezară, dînd însă provinciei ocupate de ei numele de Normandia, rămas în uz pînă în zilele noastre. xenopol, i. r. ir, 76. Deosebirile dialectale sînt de tot însemnate, așa că normanul nu înțelege pe gascon. id. ib. m, 56. Au trecut pe-aici greci și romani, normanzi și genovezi. Alții înaintea lor; alții după dînșii. sadoveanu, o. x, 424, cf. der. 2. adj. Care aparține Normandiei sau normanzilor (1), privitor la Normandia sau la normanzi, originar din Normandia, caracteristic Normandiei sau normanzilor. Cf. barcianu. Treceau căruțe cu sprinteni cai de munte sau cu greoi cai normanzi, lovinescu, c. vi, 166. Carul cu cărbuni, Ce trece tras de-o gloabă normandă și beteagă. arghezi, vers. 85. – pl.: normanzi, -de. – Și: (învechit) norman, -ă s. m. și f., adj. – Din fr. normand. – Norman < germ. Normanne.