13 definiții pentru nimici


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nimici [At: GORJAN, H. IV, 228/23 / V: (rar) ~cci, (reg) nem~ / Pzi: ~cesc / E: nimic] 1 vt A face să nu mai existe Si: a desființa, (înv) a nimicnici (1). 2 vt A reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând) Si: a distruge, a extermina, a lichida, a prăpădi, (înv) a nimicnici (2). 3 vt A stârpi. 4 vt A anula. 5 vt (Înv) A face ca un act, o lege etc. să-și piardă valabilitatea. 6 vt (Fig) A zdrobi. 7 vt (Fig) A copleși. 8 vt (Înv; fig) A slei. 9 vt (Înv; fig) A topi. 10-11 vtr (Înv) A (se) desconsidera. 12-13 vtr (Înv) A (se) înjosi.

NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A distruge, a desființa, a prăpădi. Îi năvăli în piept... o sfîrșeală ce-l nimicea pînă la oase. PREDA, Î. 163. În viața ta luminoasă nu s-a putut ivi nici umbra măcar a unei dureri asemenea aceleia ce-mi nimicește inima. EMINESCU, N. 72. Pe Sînger ucigașul nu îl întrece nime!... Străin de toată mila, plăcerea-i cea mai vie Au fost să nimicească pe lume tot ce-nvie. ALECSANDRI, P. III 300.

A NIMICÍ ~ésc tranz. A face să nu mai existe; a șterge de pe fața pământului; a prăpădi; a distruge. /Din nimic

nimicésc v. tr. (d. nimic). Prefac în nimic, distrug. – Și vechĭ nimicnicesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 nimiceáscă

nimicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 sg. și pl. nimiceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NIMICÍ vb. 1. v. distruge. 2. a desființa, a distruge, a lichida, a prăpădi, (fig.) a topi. (Au ~ pur și simplu totul în calea lor.) 3. v. masacra. 4. a distruge, a potopi, a prăpădi, a sfărâma, a zdrobi, a zvânta, (înv. și pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. și reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroși, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a târî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe dușmani.) 5. a distruge, a rade, a zdrobi, (înv. și reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a șterge. (Au ~ cetatea dușmană.) 6. v. mistui. 7. a (se) distruge, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 8. a distruge, (fig.) a sfărâma, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.)

NIMICI vb. 1. a devasta, a distruge, a pîrjoli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfîrși, a strica. (Dușmanii au ~ orașul.) 2. a desființa, a distruge, a lichida, a prăpădi, (fig.) a topi. (Au ~ pur și simplu totul în calea lor.) 3. a distruge, a extermina, a masacra, a măcelări, a prăpădi, a stîrpi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (Au ~ întreaga populație.) 4. a distruge, a potopi, a prăpădi, a sfărîma, a zdrobi, a zvînta, (înv. și pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. și reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroși, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a tîrî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe dușmani.) 5. a distruge, a rade, a zdrobi, (înv. și reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a șterge. (Au ~ cetatea dușmană.) 6. a distruge, a mistui, a prăpădi. (Focul a ~ totul.) 7. a (se) distruge, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 8. a distruge, (fig.) a sfărîma, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.)

Intrare: nimici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nimici
  • nimicire
  • nimicit
  • nimicitu‑
  • nimicind
  • nimicindu‑
singular plural
  • nimicește
  • nimiciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nimicesc
(să)
  • nimicesc
  • nimiceam
  • nimicii
  • nimicisem
a II-a (tu)
  • nimicești
(să)
  • nimicești
  • nimiceai
  • nimiciși
  • nimiciseși
a III-a (el, ea)
  • nimicește
(să)
  • nimicească
  • nimicea
  • nimici
  • nimicise
plural I (noi)
  • nimicim
(să)
  • nimicim
  • nimiceam
  • nimicirăm
  • nimiciserăm
  • nimicisem
a II-a (voi)
  • nimiciți
(să)
  • nimiciți
  • nimiceați
  • nimicirăți
  • nimiciserăți
  • nimiciseți
a III-a (ei, ele)
  • nimicesc
(să)
  • nimicească
  • nimiceau
  • nimici
  • nimiciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nimici

  • 1. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând).
    exemple
    • Îi năvăli în piept... o sfîrșeală ce-l nimicea pînă la oase. PREDA, Î. 163.
      surse: DLRLC
    • În viața ta luminoasă nu s-a putut ivi nici umbra măcar a unei dureri asemenea aceleia ce-mi nimicește inima. EMINESCU, N. 72.
      surse: DLRLC
    • Pe Sînger ucigașul nu îl întrece nime!... Străin de toată mila, plăcerea-i cea mai vie Au fost să nimicească pe lume tot ce-nvie. ALECSANDRI, P. III 300.
      surse: DLRLC

etimologie: