16 definiții pentru nevastă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEVÁSTĂ, neveste, s. f. Femeie măritată; spec. soție; p. gener. (pop.) femeie. – Din sl. nevĕsta „mireasă”.

NEVÁSTĂ, neveste, s. f. Femeie măritată; spec. soție; p. gener. (pop.) femeie. – Din sl. nevĕsta „mireasă”.

nevastă sf [At: CORESI, EV. 303 / Pl: neveste, (rar) nevești / E: slv нєвѣста] 1 (Îrg; îs) ~ nouă Mireasă. 2 (Îoc fată) Femeie măritată de curând. 3 (Pgn; ca termen de adresare) Femeie căsătorită. 4 (Reg, îs) ~ tânără Vătășiță a miresii. 5 (Urmat de un pronume posesiv sau de un substantiv în genitiv) Femeie considerată în raport cu soțul ei Si: soție, (îvp) muiere. 6 (art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 7 (art) Melodie după care se execută nevasta (6). 8 (art; șîs ~ta care-i ~, ~ta ca și-o cruce, ~ta potrivită, ~ta leneșă, ~ta păcătoasă, ~ta bolnavă, jocul nevestei) Horă populară nedefinită mai îndeaproape. 9 (art; îas) Melodie după care se execută nevasta (8).

NEVÁSTĂ, neveste, s. f. (Popular) 1. Femeie măritată; p. ext. femeie. Nevasta stătu pe gînduri, cumpănind în sine adevărurile. SADOVEANU, B. 52. Cu cofița, pe-ndelete, Vin neveste de la rîu. COȘBUC, P. I 47. Pe un pat de scînduri goale doarme tînăra nevastă. EMINESCU, O. I 84. Multe fete și neveste Fură inimi făr’de veste! ALECSANDRI, P. I 90. 2. (Urmat de obicei de o determinare) Soție. Nevasta învățătorului... sări în picioare de pe patul pe care ședea. DUMITRIU, N. 125. Grigore vorbea despre nevastă-sa pe un ton glumeț în care totuși se simțea amărăciunea. REBREANU, R. I 58. Așa cum e săracă ea, Aș vrea s-o știu nevasta mea. COȘBUC, P. I 118. Că bine zici tu, nevastă, răspunse barbatu-său. CREANGĂ, P. 15. ◊ Expr. A lua de nevastă = a lua în căsătorie. – Pl. și: (învechit) nevesti (ALECSANDRI, T. II 185).

NEVÁSTĂ ~éste f. 1) pop. Persoană de sex feminin în raport cu bărbatul ce i-a devenit soț; soție. A lua de ~. ◊ A cere de ~ a face propunere de căsătorie. 2) pop. Femeie măritată. [G.-D. nevestei] /<sl. nevĕsta

NEVASTĂ s.f. (Mold., ȚR) Mireasă. A: Să împreună un mire cu nevasta-ș. VARLAAM. B: Și iarăși călugărița să cheamă mireasa (n e v a s t a MUNT.) lui Dumnedzău. PRAV. Etimologie: sl. nevĕsta.

nevastă f. femeie măritată. [Vechiu-rom. nevastă, mireasă, noră = slav. NEVĬESTA, logodnică, noră: în limba modernă sensul vorbei s’a generalizat].

nevástă f., pl. este (vsl. bg. rus. nevĭesta). Vechĭ. Mireasă. Azĭ. Soție, femeĭe legată de bărbat pin căsătorie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nevastă s. f., g.-d. art. nevestei; pl. neveste

nevastă s. f., g.-d. art. nevestei; pl. neveste

nevástă s. f., g.-d. art. nevéstei; pl. nevéste

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEVÁSTĂ s. v. femeie, mireasă.

NEVASTĂ s. soție, (rar) doamnă, (astăzi rar) soață, (înv. și pop.) muiere, (pop.) boreasă, dînsa (art.), femeie, (înv.) damă, madamă, soț, (fam.) babă, consoartă, jumătate, pereche.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nevástă (nevéste), s. f.1. (Înv.) Logodnică. – 2. Soție, femeie măritată. – 3. Femeie. – Megl. niveastă, mr. nveastă. Sl. nevĕsta (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 216), cf. bg., slov., ceh., rus. nevĕsta, sb. nevjesta, pol. niewiesta. Uz general (ALR, I, 270). – Der. nevăstuică, s. f. (Zool., Mustela vulgaris), cf. sl. nevĕstuka (Miklosich, Lexicon,424), nume care s-ar explica drept un eufemism superstițios, cf. bg. nevĕstulka (› mr. nivistul’e, megl. nivistul’ ca), sb. nevjestica, ngr. νυμφίτσα (› mr. nifiță), mag. memjét, it. donnola, fr. bellette, sp. comadreja, port. doninha, v. engl. fairy; nevesti, vb. (înv., a (se) căsători).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

să-ți bați copiii / copiii cu basca / copiii cu ziarul ud / copiii și nevasta expr. folosită ca hiperbolă într-o descriere

Intrare: nevastă
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nevastă
  • nevasta
plural
  • neveste
  • nevestele
genitiv-dativ singular
  • neveste
  • nevestei
plural
  • neveste
  • nevestelor
vocativ singular
  • nevastă
  • nevasto
plural
  • nevestelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nevastă, nevestesubstantiv feminin

  • 1. Femeie măritată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: nevestică
    • format_quote Nevasta stătu pe gînduri, cumpănind în sine adevărurile. SADOVEANU, B. 52. DLRLC
    • format_quote Cu cofița, pe-ndelete, Vin neveste de la rîu. COȘBUC, P. I 47. DLRLC
    • format_quote Pe un pat de scînduri goale doarme tînăra nevastă. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
    • format_quote Multe fete și neveste Fură inimi făr’ de veste! ALECSANDRI, P. I 90. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare popular Femeie. DEX '09 DLRLC
      sinonime: femeie
    • 1.2. prin specializare Soție. DEX '09 DLRLC
      sinonime: soție
      • format_quote Nevasta învățătorului... sări în picioare de pe patul pe care ședea. DUMITRIU, N. 125. DLRLC
      • format_quote Grigore vorbea despre nevastă-sa pe un ton glumeț în care totuși se simțea amărăciunea. REBREANU, R. I 58. DLRLC
      • format_quote Așa cum e săracă ea, Aș vrea s-o știu nevasta mea. COȘBUC, P. I 118. DLRLC
      • format_quote Că bine zici tu, nevastă, răspunse barbatu-său. CREANGĂ, P. 15. DLRLC
      • format_quote expresie A lua de nevastă = a lua în căsătorie. DLRLC
  • comentariu învechit Plural și: nevesti. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.