11 definiții pentru netot (s.m. prost)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

netot, ~oa [At: LB / V: (reg) nă~, ~dot / Pl: ~oți, ~oate / E: ne- + tot] 1 a (Rar) Parțial. 2-3 smf, a Nătărău (1-2). 4-5 smf, a Neghiob (3-4). 6 smf Persoană dintr-un anumit grup de țigani nomazi, răspândiți odinioară prin Ungaria și Transilvania.

NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.

NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Ne- + tot.

NETÓT1, -OÁTĂ, netoți, -oate, adj. Redus la minte, fără minte, neghiob, prostănac, prost, smintit. Ce stai, mîndruță, la poartă, Ori ești proastă și netoată? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 156. ◊ (Substantivat) Ești un netot! Ți-e capul prost Și-ți faci de cap, Ioane! COȘBUC, P. I 118. Într-a păpușilor țară Mulți netoți pe bani se-nsoară. ALECSANDRI, T. I 96.

NETÓT ~oátă (~óți, ~oáte) și substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; nerod; tâmp; tont; nătâng; năuc; stupid. /ne- + tot

netot a. și m. idiot: mintea mi-i seacă, gândul netot EM. [Lit. neîntreg (cf. lipsit)].

nătot, ~oa smf, a vz netot


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte

netót adj. m., s. m., pl. netóți; f. sg. netoátă, pl. netoáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NETÓT adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

NETOT adj., s. 1. adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, nătîng, neghiob, nerod, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălășman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai ești, amice!) 2. adj. nătîng, neghiob, neghiobesc, nerod, nerozesc, prostesc, stupid, (livr.) inept, (înv.) prostatic. (O comportare, o faptă ~.) erată

Intrare: netot (s.m. prost)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • netot
  • netotul
  • netotu‑
plural
  • netoți
  • netoții
genitiv-dativ singular
  • netot
  • netotului
plural
  • netoți
  • netoților
vocativ singular
  • netotule
plural
  • netoților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

netot, netoată (prost) netoată netot (2)

etimologie:

  • Prefix ne- + tot.
    surse: DEX '09