12 definiții pentru nesfârșit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NESFÂRȘÍT2, -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini; etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + sfârșit.

nesfârșit2, ~ă [At: CORESI, EV. 20 / V: (înv) nesvăr~ / Pl: (1-8) ~iți, ~e, (10-11) ~uri / E: ne- + sfârșit] 1 a Care nu are limite în timp și spațiu Si: infinit, interminabil (înv) nesăvârșit (3). 2 a Care nu încetează Si: continuu, permanent. 3 a Care nu se consumă Si: interminabil. 4 a Etern. 5 a (Cu valoare de superlativ) Foarte mare. 6 a (Cu valoare de superlativ) Foarte întins. 7 a (Cu valoare de superlativ) Foarte numeros. 8 a (Cu valoare de superlativ) Foarte intens. 9 av (Udp „de”, exprimă ideea de superlativ absolut) Extrem de... 10 sn Întindere nelimitată în spațiu Si: infinit, nemărginire. 11 sn Întindere nelimitată în timp Si: eternitate, veșnicie.

NESFÂRȘÍT2, -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini: etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Ne- + sfârșit.

NESFÂRȘÍT1 ~tă (~ți, ~te) (negativ de la sfârșit) 1) Care are loc fără întrerupere; necontenit; neîntrerupt; continuu. 2) (despre întinderi, spații) Care nu are capăt; nemărginit; infinit; nelimitat. /ne- + sfârșit

nesfârșit a. și adv. fără sfârșit. ║ n. infinit.

NESFÎRȘÍT2, -Ă, nesfîrșiți, -te, adj. Fără sfîrșit, fără limite, fără margini, care nu se (mai) termină; infinit. O liniște nesfîrșită plutea pe fînațuri. SADOVEANU, O. VII 25. Ploaia curge monoton în burlane, iar ziua e nesfîrșită. C. PETRESCU, A. 486. Se întinse călătoria cea lungă și nesfîrșită prin cîmpii și păduri, orașe și sate, munți și văi, rîuri și mări. POPESCU, B. I 28. ◊ (Adverbial) Glasul mulțimii părea un cor în multe voci repetînd nesfîrșit același refren. REBREANU, R. II 91. ♦ (Adverbial, împreună cu prep. «de», folosit în construirea superlativului) Extrem de..., foarte. Sînt nesfîrșit de fericit! grăi cu politeță aleasă leahul. SADOVEANU, O. VII 83. Manifestările artistice, psihologice, sociale sînt... nesfîrșit de complexe. GHEREA, ST. CR. III 58.

nesfîrșít, -ă adj. Care nu e sfîrșit, nu e terminat. Infinit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!nesfârșít1 (nes-fâr-/ne-sfâr-) adj. m., pl. nesfârșíți; f. nesfârșítă, pl. nesfârșíte

nesfârșít adj. m. (sil. mf. -sfâr-), pl. nesfârșíți; f. sg. nesfârșítă, pl. nesfârșíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NESFÂRȘÍT adj. 1. v. interminabil. 2. v. continuu. 3. v. veșnic. 4. v. inepuizabil. 5. v. extraordinar. 6. v. nemărginit. 7. v. imens.

Nesfârșit ≠ sfârșit, terminat

NESFÎRȘIT adj. 1. interminabil, (fig.) kilometric. (O cuvîntare ~.) 2. continuu, etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, permanent, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 3. etern, nemuritor, nepieritor, neuitat, perpetuu, veșnic, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvîrșit, (fig.) nestins. (O amintire ~.) 4. inepuizabil, interminabil, neepuizabil, neistovit, (fig.) nesecat. (O sursă ~ de...). 5. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 6. colosal, enorm, imens, nemărginit, nemăsurat, vast, (livr.) incomensurabil. (Suprafață ~.) 7. imens, infinit, necuprins, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, nețărmurit, (rar) ilimitat. (O cîmpie ~.)

Intrare: nesfârșit (adj.)
nesfârșit1 (adj.) adjectiv
  • silabație: nes-fâr-șit, ne-sfâr-șit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nesfârșit
  • nesfârșitul
  • nesfârșitu‑
  • nesfârși
  • nesfârșita
plural
  • nesfârșiți
  • nesfârșiții
  • nesfârșite
  • nesfârșitele
genitiv-dativ singular
  • nesfârșit
  • nesfârșitului
  • nesfârșite
  • nesfârșitei
plural
  • nesfârșiți
  • nesfârșiților
  • nesfârșite
  • nesfârșitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nesfârșit (adj.)

  • 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini.
    exemple
    • O liniște nesfîrșită plutea pe fînațuri. SADOVEANU, O. VII 25.
      surse: DLRLC
    • Ploaia curge monoton în burlane, iar ziua e nesfîrșită. C. PETRESCU, A. 486.
      surse: DLRLC
    • Se întinse călătoria cea lungă și nesfîrșită prin cîmpii și păduri, orașe și sate, munți și văi, rîuri și mări. POPESCU, B. I 28.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Glasul mulțimii părea un cor în multe voci repetînd nesfîrșit același refren. REBREANU, R. II 91.
      surse: DLRLC
  • 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.1. (și) adverbial Extrem de...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: foarte 2 exemple
      exemple
      • Sînt nesfîrșit de fericit! grăi cu politeță aleasă leahul. SADOVEANU, O. VII 83.
        surse: DLRLC
      • Manifestările artistice, psihologice, sociale sînt... nesfîrșit de complexe. GHEREA, ST. CR. III 58.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + sfârșit.
    surse: DEX '09