12 definiții pentru nerușinare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NERUȘINÁRE s. f. Lipsă de rușine; p. ext. comportare, afirmație, faptă lipsită de bună-cuviință; necuviință, impertinență, neobrăzare. – Pref. ne- + rușinare.

nerușinare sf [At: C. CANTACUZINO, ap. CM. I, 49 / Pl: ~nări / E: ne- + rușinare] 1 Lipsă de rușine Si: impertinență, insolență, neobrăzare (1) (îvr) nestidință (1). 2 (Pex) Comportare, afirmație, faptă etc. lipsită de bună-cuviință Si: impertinență, insolență, neobrăzare (2), (îvr) nestidință (2).

NERUȘINÁRE s. f. Lipsă de rușine; p. ext. comportare, afirmație, faptă lipsită de bună-cuviință; necuviință, impertinență, neobrăzare. – Ne- + rușinare.

NERUȘINÁRE s. f. Lipsă de rușine; (concretizat) faptă lipsită de bună-cuviință; impertinență, necuviință. Sfînta mare nerușinare [titlu]. G. M. ZAMFIRESCU.

NERUȘINÁRE f. 1) Lipsă de rușine; neobrăzare; nesimțire. 2) Lipsă de bună-cuviință; necuviință; insolență; impertinență. 3) Faptă sau vorbă de om nerușinat; neobrăzare. /ne + rușinare

nerușináre f. Lipsă de rușine.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nerușinare s. f., g.-d. art. nerușinării

nerușinare s. f., g.-d. art. nerușinării

nerușináre s. f., g.-d. art. nerușinării

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NERUȘINÁRE s. 1. v. obrăznicie. 2. v. obscenitate.

NERUȘINARE s. 1. aroganță, impertinență, insolență, măgărie, necuviință, neobrăzare, obrăznicie, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) semeție, (livr.) morgă, prezumție, (pop. și fam.) țîfnă. (E de o ~ revoltătoare.) 2. imoralitate, impudoare, indecență, necuviință, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate, (livr.) impudicitate, licență, licențiozitate, (înv. și pop.) mascara, măscară, măscăriciune, măscărie, scîrnăvie. (A comis un act de ~.)

Intrare: nerușinare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nerușinare
  • nerușinarea
plural
genitiv-dativ singular
  • nerușinări
  • nerușinării
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nerușinaresubstantiv feminin

etimologie:
  • Prefix ne- + rușinare. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.