10 definiții pentru neprihănire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEPRIHĂNÍRE s. f. Calitate a ceea ce este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur; curățenie, puritate; spec. castitate. – Pref. ne- + prihănire (înv. „păcat, vină” < prihană).

neprihănire sf [At: LOVINESCU, C. VII, 176 / Pl: ~ri / E: ne- + prihănire] (Înv) 1 Calitate a ceea ce este fără păcat. 2 Lipsă de vină. 3 Puritate. 4 (Spc) Castitate.

NEPRIHĂNÍRE s. f. Calitate a ceea ce este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur; curățenie, puritate; spec. castitate. – Ne- + prihănire (înv. „păcat, vină” < prihană).

NEPRIHĂNÍRE s. f. (Rar) Puritate, curățenie. Sub tălpile lor zăpada și-a pierdut neprihănirea. STANCU, D. 377.

NEPRIHĂNÍRE f. rar Curățenie sufletească; nevinovăție; inocență; puritate; candoare; castitate. /ne- + prihănire

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

neprihănire (desp. ne-pri-) s. f., g.-d. art. neprihănirii

neprihănire (ne-pri-) s. f., g.-d. art. neprihănirii

neprihăníre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. neprihănírii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEPRIHĂNÍRE s. 1. v. inocență. 2. v. virginitate.

NEPRIHĂNIRE s. 1. candoare, castitate, feciorie, inocență, nevinovăție, pudicitate, pudoare, virginitate, (înv.) smerenie, vergurie, (fig.) curățenie, imaculare, neîntinare, puritate, (înv. fig.) curăție. (~ zîmbetului ei.) 2. castitate, cinste, feciorie, nevinovăție, virginitate, (pop.) fetie, (fig.) curățenie, (înv. fig.) curăție. (~ a unei fete; și-a păstrat ~.)

Intrare: neprihănire
  • silabație: ne-pri- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neprihănire
  • neprihănirea
plural
genitiv-dativ singular
  • neprihăniri
  • neprihănirii
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

neprihăniresubstantiv feminin

  • 1. Calitate a ceea ce este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sub tălpile lor zăpada și-a pierdut neprihănirea. STANCU, D. 377. DLRLC
etimologie:
  • Prefix ne- + prihănire (învechit „păcat, vină” din prihană). DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.