nemeteț sn [At: (a. 1658) URICARIUL, XVI, 202 / V: (îrg) nă~, ~tez^[1], nimi~, nimitez / Pl: ~uri / E: cf rs наметка] 1 (Îrg) Văl subțire cu care se acoperă capul. 2 (Îrg) Țesătură din care se fac văluri pentru cap. 3 (Îrg; spc) Văl de mireasă. 4 (Îrg; spc) Pânză subțire cu care se acoperă fața mortului. 5 (Reg) Dantelă. corectat(ă)

NEMETEȚ s. n. (Mold.) Văl. Datu-i-au de-au înghițit un nemeteț unsu și, trăgîndu-l afară, i-au adus mațele la gură. PSEUDO-COSTIN, 31^r. Etimologie: cf. rus. nametka.

nemeteț n. Mold. hobotul miresei: pe oglinzi negre un negru nemeteț EM. [Slav. NAMETŬ, cort, lit. ce s’a aruncat peste (litfan NAMETAS, văl)].

nemetéț n., pl. e (d. nemete, adică ceĭa ce s’a pus deasupra). Est. Vechĭ. Văl. – Azĭ rar și nimi- și nimitéz.

nămeteț sn vz nemeteț

nemetez sn vz nemeteț

nimiteț sn vz nemeteț

nimitez sn vz nemeteț

nimitéț și -éz V. nemeteț.

nemeteț, nemetețuri, s.n. 1. (înv. și reg.) văl subțire pentru cap; țesătură pentru văluri de cap. 2. văl de mireasă. 3. pânză pentru acoperirea feței mortului. 4. (reg.) dantelă.

nemeteț, nemetețuri s. m. 1. (Înv. și reg.) Văl subțire cu care se acoperă capul; țesătură din care se fac văluri pentru cap. ♦ Pânză (subțire) cu care se acoperă fața mortului. 2. (Reg.) Dantelă. [Var.: nimiteț s. n.] – Din urs. nametka.