7 definiții pentru nemeșug nemișug nemeșig


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nemeșug sn [At: (a. 1750) IORGA, S. D. XII, 56 / V: ig, ~mi~ / E: mg nemesseg] (Trs; înv) 1-15 Nemeșie (1-15).

NEMEȘÚG, nemeșuguri, s. n. (Învechit) Origine nobilă, rang de nobil, noblețe; (cu sens colectiv) totalitatea nobililor, nobilime. Nimene cu nobilitatea sau cu nemeșugul său să nu se laude. ȚICHINDEAL, F. 381.

NEMEȘÚG, nemeșuguri, s. n. (Înv. și reg.) Origine nobilă, rang de nobil; noblețe; totalitatea nobililor, nobilime. – Magh. nemesség.

nemeșúg n., pl. urĭ (ung. nemesség). Vechĭ. Nobilime.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nemeșúg s.n. (înv.) 1. nemeșie, calitatea de nemeș. 2. clasa nemeșilor, totalitatea lor.

Intrare: nemeșug
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemeșug
  • nemeșugul
  • nemeșugu‑
plural
  • nemeșuguri
  • nemeșugurile
genitiv-dativ singular
  • nemeșug
  • nemeșugului
plural
  • nemeșuguri
  • nemeșugurilor
vocativ singular
plural
nemișug1 substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemișug
  • nemișugul
  • nemișugu‑
plural
  • nemișuguri
  • nemișugurile
genitiv-dativ singular
  • nemișug
  • nemișugului
plural
  • nemișuguri
  • nemișugurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemeșig
  • nemeșigul
  • nemeșigu‑
plural
  • nemeșiguri
  • nemeșigurile
genitiv-dativ singular
  • nemeșig
  • nemeșigului
plural
  • nemeșiguri
  • nemeșigurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nemeșug nemișug nemeșig

etimologie: