7 definiții pentru nemeșug
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
nemeșug sn [At: (a. 1750) IORGA, S. D. XII, 56 / V: ~șig, ~mi~ / E: mg nemesseg] (Trs; înv) 1-15 Nemeșie (1-15).
NEMEȘUG, nemeșuguri, s. n. (Învechit) Origine nobilă, rang de nobil, noblețe; (cu sens colectiv) totalitatea nobililor, nobilime. Nimene cu nobilitatea sau cu nemeșugul său să nu se laude. ȚICHINDEAL, F. 381.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEMEȘUG, nemeșuguri, s. n. (Înv. și reg.) Origine nobilă, rang de nobil; noblețe; totalitatea nobililor, nobilime. – Magh. nemesség.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
nemeșúg n., pl. urĭ (ung. nemesség). Vechĭ. Nobilime.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
nemeșig sn vz nemeșug
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nemișug1 sn vz nemeșug
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
nemeșug s.n. (înv.) 1. nemeșie, calitatea de nemeș. 2. clasa nemeșilor, totalitatea lor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |