NEMȚOAICĂ, nemțoaice, s. f. Femeie care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo; germană. – Neamț + suf. -oaică.

nemțoaică sf [At: VALIAN, V. / Pl: ~ice (3), ~ici / E: neamț + -oaică] 1 Femeie care face parte din populația de bază a Germaniei. 2 Femeie care face parte din populația de bază a Austriei. 3-4 Femeie originară (din Austria sau) din Germania. 5 Guvernantă de origine germană. 6 (Bot; pop; mpl) Condurul-doamnei (Tropaeolum majus).

NEMȚOAICĂ, nemțoaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Germaniei sau este originară de acolo; germană. – Neamț + suf. -oaică.

NEMȚOAICĂ, nemțoaice, s. f. (Popular) Femeie care face parte dintr-o populație de limbă germană. Într-un an au fost ochi negri; într-altul niște ochi albaștri de nemțoaică. SADOVEANU, B. 127. ♦ (Ieșit din uz) Guvernantă. Rămas de mic fără mamă, crescuse pînă la paisprezece ani sub îngrijirea unei nemțoaice bătrîne. VLAHUȚĂ, O. A. III 51.

NEMȚOAICĂ ~ce f. Femeie care face parte din populația de bază a Germaniei sau este originară din Germania; germană. /neamț + suf. ~oaică

nemțoaică f. 1. dădacă (cele mai multe fiind în trecut austriace); 2. Tr. Bot. conduru-Doamnei.

nemțoáĭcă f., pl. e (d. Neamț). Guvernantă, dădacă (Munt. Pop.). Călțunaș, o floare (tropáeolum majus). O floare ranunculacee (delphinium elátum). Dim. oĭcúță, pl. e.

Neamț, Nemțoáĭcă s., pl. Nemți, Nemțoaĭce (vsl. Nĭĕmĭcĭ, pl. Nĭĕmci; Nĭĕmĭciskŭ, nemțesc; pol. Niemiec, rus. Nĭĕmec, ung. Német, alb. Neméts, ngr. Némzzos, turc. Nemče. Cp. cu tribu germanic numit de Romanĭ Németes). German. A lua luleaŭa Neamțuluĭ, a te îmbăta (de la o poveste în care un Neamț beat stătea pe un pod și fuma din lulea, ĭar cînd fiu luĭ ĭ-a zăs să fie atent să nu scape luleaŭa în apă, el ĭ-a răspuns: Tacĭ, măĭ prostule!. Și așa, ĭ-a căzut luleaŭa din gură în apă!). A merge drept ca Neamțu, a fi beat și a te sforța să mergĭ drept ca să nu observe lumea că eștĭ beat. V. Nemțoaĭcă.

nemțoaică s. f., g.-d. art. nemțoaicei; pl. nemțoaice

nemțoaică s. f., g.-d. art. nemțoaicei; pl. nemțoaice

nemțoaică s. f., g.-d. art. nemțoaicei; pl. nemțoaice

NEMȚOAICĂ s. v. germancă.

NEMȚOAICĂ s. v. călțunaș, condurul-doamnei, toporaș, violetă, viorea.

NEMȚOAICĂ s. germană, germancă.

nemțoaică s. v. CĂLȚUNAȘ. CONDURUL-DOAMNEI. TOPORAȘ. VIOLETĂ. VIOREA.