18 definiții pentru negoț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEGÓȚ, (rar) negoțuri, s. n. 1. Activitate economică (în domeniul particular) privind circulația mărfurilor, vânzarea și cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negustorie, comerț (particular). ♦ Tranzacție comercială; târg, învoială. 2. (Înv. și pop.; concr.) Marfă. – Lat. negotium.

NEGÓȚ, (rar) negoțuri, s. n. 1. Activitate economică (în domeniul particular) privind circulația mărfurilor, vânzarea și cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negustorie, comerț (particular). ♦ Tranzacție comercială; târg, învoială. 2. (Înv. și pop.; concr.) Marfă. – Lat. negotium.

negoț sn [At: CORESI, EV 302 / V: (înv) ~gațiu, (reg) ~guț / Pl: (rar) ~uri, (îvp) ~oațe / E: ml negotium] 1 (Înv; lpl) Afaceri. 2 (Înv; lpl) Ocupații profesionale. 3 Activitate economică privind circulația mărfurilor, vânzarea și cumpărarea lor, schimbul de produse sub formă de vânzare-cumpărare Si: comerț, negustorie. 4 (Înv; îla) De ~ Destinat vânzării. 5 (Înv; îal) Comercial. 6 Tranzacție comercială Si: învoială, târg. 7 (Îvp; ccr) Marfă. 8 (Trs; Mar) Bunăstare. 9 (Trs; Mar) Avere. 10 (Reg) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

NEGÓȚ, negoțuri, s. n. 1. Comerț, negustorie. Hanul rămase lui Zibal, care urmă negoțul pe seama lui. GHEREA, ST. CR. II 136. Pribegiră din pricina aceasta, aducînd sărăcie pămîntului și cădere negoțului. NEGRUZZI, S. I 144. 2. (Învechit și regional) Marfă. Tîrgurile erau slabe și negoțul se vindea fără preț. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 105. Să face-o boltă cu negoț de tot felul. RETEGANUL, P. III 20. – Pl. și: (rar) negoațe (SEVASTOS, N. 137).

NEGÓȚ ~uri n. Comerț particular; negustorie. /<lat. negotium

negoț n. comerț, trafic. [Lat. NEGOTIUM].

1) negóț n., pl. urĭ și (vechĭ) oațe (lat. nĕgotium, din nec, nicĭ, nu, și ótium, repaus,răgaz; it. negozio). Comerciŭ. Vechĭ. Rar azĭ (Trans. Ban.) Marfă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!negoț (înv.) s. n., pl. negoțuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEGÓȚ s. v. afacere, chestiune, interese, marfă, problemă, produs, treabă.

NEGOȚ s. comerț, negustorie, (rar) prăvălie, (înv. și reg.) sfîrnărie, (turcism înv.) pazarlîc. (Se ocupa cu ~.)

negoț s. v. AFACERE. CHESTIUNE. INTERESE. MARFĂ. PROBLEMĂ. PRODUS. TREABĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

negóț (negóțuri), s. n. – Comerț. Lat. nĕgōtium (Pușcariu 1164; Candrea-Dens., 1216; REW 5881), cf. it. negozio. Se poate presupune o origine it. (Pascu, Beiträge, 11), dar prezența din sec. XVI a unui pl. negoațe, diftongat, pare să confirme tratamentul tradițional. Der. neguța, vb. (a tîrgui; a cumpăra; a vinde), de la negoț (după Pușcariu 1165 și Candrea-Dens., 1217, din lat. *nĕgōtiāri); neguțător, s. m. (comerciant), cu suf. -tor (după REW 5880 și Rosetti, I, 169), din lat. nĕgōtiātor; după Pascu, Beiträge, 11, din it.); neguțătoresc, adj. (de negoț); neguțătorește, adv. (în chip negustoresc); neguțători, vb. (a face comerț); neguțătorie, s. f. (comerț); neguțitor (mr. neguțitor), s. m. (înv., cupeț); negustor, s. m. (comerciant; Arg., înșelat), reducere a formei anterioare; negustoreasă (var. înv., neguțitoreasă), s. f. (soție de negustor); negustoresc (var. înv., neguțitoresc), adj. (comercial); negustorește, adv. (în chip negustoresc); negustori (var. înv., neguțitori), vb. (a face negoț); negustorie (var. înv., neguțitorie), s. f. (comerț, trafic); negocia, vb., din fr. négocier; negociator, s. m., din fr. négociateur; negociați(un)e, s. f., din fr. négociation.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

negóț, negóțuri, s.n. (înv. și pop.) 1. (la pl.) treburi, afaceri, ocupații; daraveri. 2. marfă. 3. bunăstare, avere, bogăție. 4. numele unui joc de copii.

Intrare: negoț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • negoț
  • negoțul
  • negoțu‑
plural
  • negoțuri
  • negoțurile
genitiv-dativ singular
  • negoț
  • negoțului
plural
  • negoțuri
  • negoțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

negoț, negoțurisubstantiv neutru

  • 1. Activitate economică (în domeniul particular) privind circulația mărfurilor, vânzarea și cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; comerț (particular). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Hanul rămase lui Zibal, care urmă negoțul pe seama lui. GHEREA, ST. CR. II 136. DLRLC
    • format_quote Pribegiră din pricina aceasta, aducînd sărăcie pămîntului și cădere negoțului. NEGRUZZI, S. I 144. DLRLC
  • 2. învechit popular concretizat Marfă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: marfă
    • format_quote Tîrgurile erau slabe și negoțul se vindea fără preț. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 105. DLRLC
    • format_quote Să face-o boltă cu negoț de tot felul. RETEGANUL, P. III 20. DLRLC
  • comentariu rar Plural și: negoațe. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.