11 definiții pentru necruțător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECRUȚĂTOR, -OARE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, care nu are milă; crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos. ♦ Înverșunat, aspru. Vânt necruțător.Pref. ne- + cruțător.

necruțător, ~oare a [At: SĂM. I, 328 / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + cruțător] 1 Care nu are milă Si: crud, neînduplecat, neîndurător, nemilos, (înv) necruțat (2). 2 (Pex) Aspru. 3 Înverșunat. 4 (Îvr) Care nu este econom Si: risipitor.

NECRUȚĂTOR, -OARE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, care nu are milă; crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos. ♦ Înverșunat, aspru. Vânt necruțător.Ne- + cruțător.

NECRUȚĂTOR, -OARE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, fără milă, neîndurător; intransigent. Necruțător este poporul în pedepsirea a tot ceea ce este potrivnic vieții, fals. BENIUC, P. 12.

NECRUȚĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și adverbial (despre acțiuni, manifestări, fenomene) Care înspăimântă prin intensitate sau proporții; cumplit. /ne- + cruțător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

necruțător (desp. ne-cru-) adj. m., pl. necruțători; f. sg. și pl. necruțătoare

necruțător (ne-cru-) adj. m., pl. necruțători; f. sg. și pl. necruțătoare

necruțător adj. m. (sil. -cru-), pl. necruțători; f. sg. și pl. necruțătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NECRUȚĂTOR adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. neîngăduitor. 3. adj. intransigent. (Un judecător ~.) 4. adj. v. crud. 5. adj. v. înverșunat.

NECRUȚĂTOR adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj. intolerant, neiertător, neîndurător, neîngăduitor, nemilos, netolerant, (înv.) nesuferitor. (E un om ~ cu cei răi.) 3. adj. intransigent. (Un judecător ~.) 4. adj. crud, hain, implacabil, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv, (livr.) inexorabil, (rar) neîndurat, nemiluit, (înv.) nemilostivitor, nemilostivnic, (fig.) vitreg. (O soartă ~.) 5. adj. acerb, aspru, înverșunat. (O dispută ~.)

Intrare: necruțător
necruțător adjectiv
  • silabație: ne-cru- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necruțător
  • necruțătorul
  • necruțătoru‑
  • necruțătoare
  • necruțătoarea
plural
  • necruțători
  • necruțătorii
  • necruțătoare
  • necruțătoarele
genitiv-dativ singular
  • necruțător
  • necruțătorului
  • necruțătoare
  • necruțătoarei
plural
  • necruțători
  • necruțătorilor
  • necruțătoare
  • necruțătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

necruțător, necruțătoareadjectiv

etimologie:
  • Prefix ne- + cruțător. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.