14 definiții pentru necredincios (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3. (Om) care nu are nicio credință religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Pref. ne- + credincios.

necredincios, ~oa [At: TETRAEV. (1547), 230 / Pl: ~oși, ~oase / E: ne- + credincios] 1 a (Înv) Care nu este demn de încredere. 2 a (Înv) Pe care nu te poți bizui. 3 a (Înv) Schimbător. 4 a (Îrg) Trădător. 5 a (Înv) Care denaturează realitatea. 6 a (Înv) Lipsit de exactitate Si: inexact. 7-8 smf, a (Înv) (Om) care își calcă cuvântul dat. 9-10 smf, a (Spc) (Om) care nu respectă credința conjugală Si: infidel. 11-12 smf, a (Om) care nu se încrede ușor. 13-14 smf, a (Om) care nu are încredere în nimic Si: sceptic. 15-16 smf, a (Om) bănuitor. 17 a (Îs) Toma ~ul Se spune unui om incredul, care se îndoiește de toate. 18-19 smf, a (Persoană) care nu are o credință religioasă Si: ateu. 20-21 smf, a (Persoană) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine Si: eretic. 22 smf (Îvp; spc) Mahomedan. 23 smf (Îvp; prc) Turc. 24 a (Îvr) Care nu poate fi crezut.

NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3, (Om) care nu crede în nici o doctrină religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Ne- + credincios.

NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj. 1. Care își calcă cuvîntul dat; infidel. Cum ai putut crede că o proastă fetișoară mă va face să fiu necredincios? NEGRUZZI, S. I 22. 2. Care nu crede în nici o doctrină religioasă; care nu respectă o anumită religie. V. păgîn. (Substantivat) Una din cele mai mari datorii ale unui bun musulman, fie bărbat, fie femeie, era de a lumina pe necredincioși. GHICA, A. 17.

NECREDINCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival (negativ de la credincios) 1) Care nu crede în cineva sau în ceva; neîncrezător; incredul. * Toma ~osul se spune despre o persoană care nu dă crezare celor spuse până nu se convinge de adevărul lor. 2) pop. Care este de altă religie (decât cea creștină). 3) Care încalcă dogmele unei religii. /ne- + credincios

necredincios a. și m. 1. care nu e credincios; 2. care n’are credință.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

necredincíos (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincióși; adj. f., s. f. necredincioásă, pl. necredincioáse

necredinciós adj. m., s. m. (sil. -cre-), pl. necredincióși; f. sg. necredincioásă, g.-d. art. necredincioásei, pl. necredincioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NECREDINCIÓS s., adj. v. eretic, schismatic.

NECREDINCIÓS s. v. mahomedan, musulman, turc.

NECREDINCIÓS adj., s. 1. adj. v. păgân. 2. s. (BIS.) păgân, (înv.) agarean, viclean. (Un ~ hulit de creștini.) 3. s., adj. v. ateu. 4. adj. v. adulter.

NECREDINCIOS adj., s. 1. adj. (BIS.) păgîn, (înv. și reg.) pogan, (înv.) agarinesc, proclet, viclean. (Persoane creștine și persoane ~.) 2. s. (BIS.) păgîn, (înv.) agarean, viclean. (Un ~ hulit de creștini.) 3. s., adj. ateu, liber-cugetător, (pop.) pagîn, (înv.) ateist. 4. adj. adulter, infidel, nefidel, (înv.) preacurvar, preaiubit, viclean, viclenitor, (fig.) trădător. (Bărbat ~.)

necredincios s. v. MAHOMEDAN. MUSULMAN. TURC.

necredincios s., adj. v. ERETIC. SCHISMATIC.

Intrare: necredincios (s.m.)
necredincios2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: ne-cre-
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necredincios
  • necredinciosul
  • necredinciosu‑
plural
  • necredincioși
  • necredincioșii
genitiv-dativ singular
  • necredincios
  • necredinciosului
plural
  • necredincioși
  • necredincioșilor
vocativ singular
  • necredinciosule
plural
  • necredincioșilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

necredincios, -oasă necredincioasă

etimologie:

  • Prefix ne- + credincios.
    surse: DEX '09