18 definiții pentru necredință

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECREDINȚĂ, necredințe, s. f. 1. Comportare necinstită, înșelăciune, trădare; lipsă de fidelitate; infidelitate. 2. Lipsă de credință religioasă; ateism; nerespectare a dogmelor bisericești; credință greșită, erezie. – Pref. ne- + credință.

necredință sf [At: TETRAEV. (1574), 224 / V: (înv) ~dență, nic~, nicrid~ / Pl: ~țe / E: ne- + credință] 1 (Înv) Lipsă de încredere. 2 (Înv) Îndoială. 3 (Înv) Scepticism. 4 (Înv) Trădare. 5 Comportare necinstită Si: înșelăciune 6 Lipsă de fidelitate Si: infidelitate. 7 Absență a unei credințe religioase Si: ateism. 8 Nerespectare a dogmelor bisericești Si: erezie. 9 Credință greșită.

NECREDINȚĂ, necredințe, s. f. 1. Comportare necinstită, înșelăciune, trădare; lipsă de fidelitate; infidelitate. 2. Lipsă de credință religioasă; ateism; nerespectare a dogmelor bisericești; credință greșită, erezie. – Ne- + credință.

NECREDINȚĂ s. f. 1. Lipsă de credință manifestată în relațiile dintre oameni; infidelitate. Inima nu mă lăsa a crede la atîta necredință. NEGRUZZI, S. I 49. 2. Lipsă de credință religioasă; faptul de a nu crede în dumnezeu.

NECREDINȚĂ ~e f. 1) rel. Lipsă de credință în Dumnezeu. 2) fig. Lipsă de fidelitate față de cineva; infidelitate; nestatornicie. /ne- + credință

necredință f. 1. incredulitate; 2. infidelitate.

necredínță f., pl. e. Lipsă de credință, infidelitate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

necredință (desp. ne-cre-) s. f., g.-d. art. necredinței; pl. necredințe

necredință (ne-cre-) s. f., g.-d. art. necredinței; pl. necredințe

necredință s. f. (sil. -cre-), g.-d. art. necredinței, pl. necredințe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NECREDINȚĂ s. v. dubiu, eres, erezie, incertitudine, îndoială, neîncredere, nesiguranță, rezervă, scepticism, șovăială, șovăire.

NECREDINȚĂ s. 1. v. ateism. 2. v. adulter.

NECREDINȚĂ s. 1. ateism. 2. (JUR.) adulter, infidelitate, înșelăciune, (înv.) preacurvie, preacurvire, preaiubire, viclenie, (fig.) trădare. (~ în relațiile conjugale.)

necredință s. v. DUBIU. ERES. EREZIE. INCERTITUDINE. ÎNDOIALĂ. NEÎNCREDERE. NESIGURANȚĂ. REZERVĂ. SCEPTICISM. ȘOVĂIALĂ. ȘOVĂIRE.

Intrare: necredință
necredință substantiv feminin
  • silabație: ne-cre- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necredință
  • necredința
plural
  • necredințe
  • necredințele
genitiv-dativ singular
  • necredințe
  • necredinței
plural
  • necredințe
  • necredințelor
vocativ singular
plural
necredență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nicridință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nicredință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

necredință, necredințesubstantiv feminin

etimologie:
  • Prefix ne- + credință. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.