9 definiții pentru necăjit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECĂJIT, -Ă, necăjiți, -te, adj. 1. Care are un necaz; supărat, amărât, trist, mâhnit. ♦ Care exprimă supărare, mâhnire, tristețe. Față necăjită. ♦ Plin de supărări, de neajunsuri. 2. Care duce o viață grea; chinuit, muncit; p. ext. sărac, sărman. 3. Nemulțumit (de ceva sau de cineva), contrariat, enervat, întărâtat. [Var.: năcăjit, -ă adj.] – V. necăji.

NECĂJIT, -Ă, necăjiți, -te, adj. 1. Care are un necaz; supărat, amărât, trist, mâhnit. ♦ Care exprimă supărare, mâhnire, tristețe. Față necăjită. ♦ Plin de supărări, de neajunsuri. 2. Care duce o viață grea; chinuit, muncit; p. ext. sărac, sărman. 3. Nemulțumit (de ceva sau de cineva), contrariat, enervat, întărâtat. [Var.: năcăjit, -ă adj.] – V. necăji.

necăjit, ~ă [At: AETHIOPICA, 15r/3 / V: (pop) nă~ (reg) năcăzât, (nob) it / Pl: ~iți, ~e / E: necăji] 1-2 smf, a (Om) care are o durere sufletească. 3 a Supărat. 4 a Trist. 5 a Care exprimă supărare, mâhnire. 6 a (D. viață, modul de trai) Plin de supărări, de neajunsuri1, lipsuri etc. Si: mizerabil. 7-8 smf, a (Om) care duce o viață grea. 9-10 smf, a (Pex) (Om) sărac. 11 a (Fig; d. somn) Agitat. 12-13 smf, a (Reg) (Om) mic și slab. 14 a Schilod. 15 a (Reg; îs) Ouă ~e Ouă încondeiate (în mai multe culori). 16 a Nemulțumit de ceva sau de cineva. 17 a Enervat. 18 a Supărat pe cineva.

NECĂJIT, -Ă, necăjiți, -te, adj. Care are un necaz; supărat, amărît. Draga mea, nici n-ai idee ce necăjită am fost. BARANGA, I. 218. Toată lumea în așteptare era enervată, necăjită. BART, E. 283. Fata asta necăjită trebuie să aibă ceva dur. IBRĂILEANU, S. 7. ♦ Care exprimă supărare. Cu un obraz necăjit, se uita la soră-sa ca la un dușman. D. ZAMFIRESCU, R. 138. ♦ Plin de necazuri, de lipsuri. Ajung slăbănogiți la niște bătrînețe necăjite. ISPIRESCU, U. 26. – Variantă: năcăjit, -ă (SADOVEANU, Z, C. 5, RUSSO, S. 104) adj.

NĂCĂJIT, -Ă adj. v. necăjit.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NECĂJIT adj., s. 1. adj. v. supărat. 2. adj. nemulțumit, supărat, (înv., reg. și fam.) paraponisit. (E tare ~ pe sine însuși.) 3. adj. v. înciudat. 4. adj. v. nervos. 5. adj. chinuit, consumat, frământat, muncit, trudit, zbuciumat, (reg.) canonit, (înv.) necăjitor. (Om ~.) 6. adj., s. v. sărac. 7. adj. v. greu.

NECĂJIT adj., s. 1. adj. abătut, amărît, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mîhnit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. și reg.) scîrbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoștit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.) 2. adj. nemulțumit, supărat, (înv., reg. și fam.) paraponisit. (E tare ~ pe sine însuși.) 3. adj. înciudat, supărat. (Om ~.) 4. adj. enervat, iritat, nervos, supărat, surescitat, (înv. și reg.) scîrbit. (Era extrem de ~.) 5. adj. chinuit, consumat, frămîntat, muncit, trudit, zbuciumat, (reg.) canonit, (înv.) necăjitor. (Om ~.) 6. adj., s. calic, nevoiaș, sărac, sărman, (livr.) mizer, (rar) mofluz, (înv. și pop.) neajuns, neavut, pirpiriu, (pop. și fam.) nepricopsit, (pop.) sărăcan, (înv. și reg.) mișel, slăbănog, (reg.) misăricios, oarfăn, obielos, pămîntit, (Ban.) bedaș, (înv.) measer, neputernic, neputincios, siromah, (fam. fig. și depr.) păduchios. (E un biet om ~ care trebuie ajutat.) 7. adj. anevoios, greu, mizerabil, prost, rău, (înv. și pop.) necăjos. (O viață ~.)

Intrare: necăjit
necăjit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necăjit
  • necăjitul
  • necăjitu‑
  • necăji
  • necăjita
plural
  • necăjiți
  • necăjiții
  • necăjite
  • necăjitele
genitiv-dativ singular
  • necăjit
  • necăjitului
  • necăjite
  • necăjitei
plural
  • necăjiți
  • necăjiților
  • necăjite
  • necăjitelor
vocativ singular
plural
năcăjit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năcăjit
  • năcăjitul
  • năcăjitu‑
  • năcăji
  • năcăjita
plural
  • năcăjiți
  • năcăjiții
  • năcăjite
  • năcăjitele
genitiv-dativ singular
  • năcăjit
  • năcăjitului
  • năcăjite
  • năcăjitei
plural
  • năcăjiți
  • năcăjiților
  • năcăjite
  • năcăjitelor
vocativ singular
plural
necășit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
năcăzât
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

necăjit, necăjiadjectiv

  • 1. Care are un necaz. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Draga mea, nici n-ai idee ce necăjită am fost. BARANGA, I. 218. DLRLC
    • format_quote Toată lumea în așteptare era enervată, necăjită. BART, E. 283. DLRLC
    • format_quote Fata asta necăjită trebuie să aibă ceva dur. IBRĂILEANU, S. 7. DLRLC
    • 1.1. Care exprimă supărare, mâhnire, tristețe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Față necăjită. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Cu un obraz necăjit, se uita la soră-sa ca la un dușman. D. ZAMFIRESCU, R. 138. DLRLC
    • 1.2. Plin de supărări, de neajunsuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ajung slăbănogiți la niște bătrînețe necăjite. ISPIRESCU, U. 26. DLRLC
  • 2. Care duce o viață grea. DEX '09 DEX '98
  • 3. Nemulțumit (de ceva sau de cineva). DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi necăji DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.