15 definiții pentru naturalețe

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NATURALÉȚE s. f. Lipsă de artificialitate, de afectare; comportare firească, atitudine naturală (I 3). – Din it. naturalezza.

NATURALÉȚE s. f. Lipsă de artificialitate, de afectare; comportare firească, atitudine naturală (I 3). – Din it. naturalezza.

naturalețe sfs [At: LM / V: ~ță / E: natural + -ețe cf it naturalezza] 1 (Rar) Calitate înnăscută. 2 Lipsă de artificialitate, de afectare, de rafinament. 3 Atitudine lipsită de artificiu, de afectare Si: (asr) natural (34), naturalitate (2). 4 Ușurință cu care pare a fi făcut un lucru Vz simplitate.

NATURALÉȚE s. f. Atitudine naturală (2), lipsă de afectare, de prefăcătorie; calitatea de a fi natural (2), neafectat.

NATURALÉȚE s.f. Situația, starea de a fi natural; atitudine firească, lipsită de ipocrizie, de afectare; simplitate. [Var. naturaleță s.f. / cf. it. naturalezza].

NATURALÉȚE s. f. atitudine, comportare firească, lipsită de ipocrizie, de afectare; simplitate, natural (III). (< it. naturalezza)

NATURALÉȚE f. Lipsă de artificialitate; comportare firească; caracter natural. /<it. naturalezza

NATURALÉȚĂ s.f. v. naturalețe.

naturaleță f. calitate naturală: naturaleța expresiunii, a gesturilor.

* naturaléță f., pl. e (it. naturalezza). Naturalitate, calitatea de a fi natural, neschimosit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

naturalețe s. f., art. naturalețea, g.-d. art. naturaleței

naturalețe s. f., art. naturalețea, g.-d. art. naturaleței

naturaléțe s. f., art. naturaléțea, g.-d. art. naturaléței

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NATURALÉȚE s. 1. degajare, dezinvoltură, firesc, simplitate, spontaneitate, (livr.) nonșalanță, (rar) natural, (înv.) naturalitate. (O mare ~ în comportarea cuiva.) 2. v. firesc.

NATURALEȚE s. 1. degajare, dezinvoltură, firesc, simplitate, spontaneitate, (livr.) nonșalanță, (rar) natural, (înv.) naturalitate. (O mare ~ în comportarea cuiva.) 2. firesc. (~ unei situații.)

Intrare: naturalețe
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naturalețe
  • naturalețea
plural
genitiv-dativ singular
  • naturalețe
  • naturaleței
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naturaleță
  • naturaleța
plural
genitiv-dativ singular
  • naturalețe
  • naturaleței
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

naturalețesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.